UDMR vrea dezbaterea pe repede înainte a autonomii ținutului secuiesc

Surprinzător, între 27 și 29 decembrie 2023, deputații vor dezbate online proiectul de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, dar viteza cu care s-a pus în discuție acest document legislativ este demnă de Cartea Recordurilor și lasă loc la o mulțime de speculații și eventuale aranjamente între liderii UDMR și cei ai coaliției de guvernare.

Cu două zile înainte de minivacanța de Crăciun, secretarul general al Camerei Deputaților, Silvia-Claudia Mihalcea, mai cunoscută sub numele de blonda lui Hrebe, a transmis un mesaj surprinzător către toți deputații.

„Miercuri, 27.12.2023, la ora 12,00, va avea loc ședința BPCD în format HIBRID în vederea convocării, în ziua de joi, 28.12.2023, a unei ședințe a Camerei Deputaţilor (în format HIBRID) pentru dezbaterea celor 3 proiecte referitoare la autonomie (BPI 968, BPI 969 și BPI 970)”, se menționează în mesajul Silviei Mihalcea. Opsss!

De ce așa grabă pentru dezbaterea celor trei proiecte legislative, atenție, depuse, pe 20.12.2023, care vizează autonomia Ținutului Secuiesc? Greu de explicat. Dar cert este faptul că dezbaterea așa de repede a celor trei proiecte legislative este o premieră în actuala legislatură parlamentară.

Trei proiecte urgente pentru autonomia Ținutului Secuiesc

Pe 20 decembrie 2023, anonimii deputați UDMR Kulcsar Terza Joszef Gyorgy și Zakarias Zoltan au depus la Parlament două proiecte legislative privind autonomia Ținutului Secuiesc, respectiv autonomia culturală a comunității maghiare din România, iar cel de al treilea vizează completarea aspectelor de autonomie culturale printr-o lege cadru.

Primul proiect depus de cei doi deputați UDMR este denumit „Propunere legislativă privind Statutul de autonomie a Ținutului Secuiesc” și menționează că „autonomia acestei regiuni se bazează pe dreptul la autodeterminare internă a comunităților, pe principiul subsidiarității și autoadministrării”.

Cel de-al doilea proiect face referire la „Statutul autonomiei culturale a comunității maghiare din România” și vizează o serie de prevederi incredibile.

„În unitățile administrativ-teritoriale în care membrii comunității maghiare ating procentul de 10 la sută din totalul populației sau sunt în număr de cel puțin 5.000 de persoane:

a) limba oficială și cea a comunității maghiare sunt de același rang și, în consecință, trebuie asigurată pentru toți cetățenii unității administrativ-teritoriale respective posibilitatea utilizarea în aceleași condiții a ambelor limbi, atât în scris cât și oral;

b) aleșii locali și funcționarii publici pot utiliza în mod liber limba maternă în activitatea lor, inclusiv în ședințele de consiliu;

c) denumirea localităților, a străzilor și piețelor, a instituțiilor publice sunt afișate și în limba maternă a comunității maghiare”.

Adică, în localitățile unde maghiarii reprezintă 10% din totalul populației, trebuie acordate facilități administrative deși românii sunt majoritari în proporție covârșitoare. Incredibil, dar adevărat!

Al treilea proiect depus tot de cei doi deputați UDMR face referire la „Legea cadru privind autonomia culturală a comunităților naționale” prin care se doresc „unități administrativ-teritoriale cu statut special” și „autoguvernări culturale ale comunităților locale”.

De ce atâta grabă?

Trebuie subliniat faptul că la Camera Deputaților nu a fost înregistrată o asemenea viteză de reacție ca la dezbaterea acestor trei proiecte privind autonomia Ținutului Secuiesc nici când s-a declanșat pandemia de COVID 19 sau când Rusia a intrat în Ucraina. De ce oare o asemenea grabă și ce se ascunde în spatele acestei dezbateri pe repede înainte? Și oare de ce liderii UDMR, în frunte cu Hunor Kelemen, nu au promovat ei cele trei proiecte legislative care vizează autonomia Ținutului Secuiesc?