Descoperire fascinantă: celule specializate ajută pitonii birmanezi să digere oasele întregi ale prăzii
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/07/piton-pexels-pixabay-53140-scaled.jpg)
Descoperire fascinantă! O echipă internațională de cercetători a identificat un tip de celule nemaiîntâlnite până acum, aflate în mucoasa intestinală a pitonului birmanez (Python bivittatus), care permit acestor șerpi să digere complet scheletul prăzii. Descoperirea a fost publicată pe 25 iunie în „Journal of Experimental Biology“ și oferă o explicație biologică pentru modul uimitor în care aceste reptile procesează și elimină calciul provenit din oase.
Descoperire fascinantă!
Pitonii birmanezi, cunoscuți pentru dieta lor care include păsări și mici mamifere, își înghit prada întreagă și o digeră lent, uneori pe parcursul mai multor zile. Această abilitate unică le permite să supraviețuiască perioade îndelungate fără hrană, scrie Live Science. Totuși, până acum, nu era clar cum reușesc să descompună și să absoarbă oasele în întregime, având în vedere cantitatea uriașă de calciu implicată în proces.
Pentru a înțelege mai bine mecanismul, cercetătorii au hrănit un grup de pitoni birmanezi cu trei tipuri de dietă: pradă întreagă, pradă fără oase și pradă fără oase dar suplimentată cu calciu. După mai multe mese, echipa a analizat structura intestinelor șerpilor. Rezultatul a fost surprinzător: doar pitonii care consumaseră oase prezentau particule bogate în calciu, fier și fosfor în celulele înguste și specializate ale mucoasei intestinale.
Aceste celule par să joace un rol crucial în reglarea absorbției de calciu. Cercetătorii cred că ele colectează surplusul de calciu, îl concentrează sub formă de particule și îl elimină din organism prin fecale, împreună cu alte resturi nedigerate. Această funcție este esențială pentru a preveni acumularea excesivă de calciu, care ar putea deveni toxic.
De ce e importantă descoperirea
Importanța descoperirii nu se limitează la pitonii birmanezi. După identificarea acestor celule la această specie, cercetătorii le-au mai găsit și la alte tipuri de șerpi care își înghit prada întreagă, precum unele specii de boa, dar și la monstruul Gila (Heloderma suspectum), o reptilă carnivoră originară din deșerturile Americii de Nord. Însă, nu există încă dovezi că animale precum delfinii sau păsările piscivore, care de asemenea înghit prada întreagă, ar avea aceleași mecanisme.
Biologul Jehan-Hervé Lignot de la Universitatea din Montpellier, coautor al studiului, a subliniat că această descoperire ar putea deschide calea către o mai bună înțelegere a modului în care alți prădători se adaptează la o dietă bogată în oase. El a sugerat că specii precum vulturul bărbos, care consumă oase aproape în exclusivitate, ar putea avea mecanisme similare, încă nedescoperite.
„Am vrut să identificăm cum reușesc să proceseze și să limiteze această absorbție masivă de calciu prin peretele intestinal“, spune Lignot.
Studiul oferă o perspectivă valoroasă asupra adaptărilor fiziologice ale animalelor care se hrănesc cu pradă întreagă și ridică întrebări interesante despre cât de răspândite ar putea fi aceste celule în lumea animală. Cercetările viitoare ar putea extinde lista speciilor care folosesc astfel de strategii pentru a gestiona provocările digestive impuse de oasele prăzii.