Descoperire spectaculoasă în China: 28 de ouă de dinozaur, vechi de 86 de milioane de ani

În inima Chinei centrale, un cuib de dinozaur vechi de 86 de milioane de ani a fost descoperit aproape intact, păstrând 28 de ouă fosilizate. Cercetătorii, folosind o metodă asemănătoare „ceasului atomic”, speră să dezvăluie cum aceste creaturi antice își creșteau puii și cum s-au adaptat la schimbările climatice ale Cretacicului.

Metodă revoluţionară de datare

Metoda de datare utilizată, cunoscută sub numele de datare cu uraniu-plumb (U-Pb), este un procedeu comun pentru determinarea vârstei mineralelor carbonatice, cele care conțin calciu, fier, mangan sau magneziu. Uraniul prezent în aceste minerale se descompune în plumb de-a lungul timpului, scrie CNN.

Folosind un microlaser, cercetătorii au ras fragmente din cojile fosilizate ale ouălor, le-au vaporizat și au analizat conținutul de uraniu și plumb. Raportul dintre acești doi atomi a permis stabilirea cu precizie a vârstei ouălor.

Identificarea recentă a calcitului, o formă de carbonat de calciu, în cojile fosilizate a sugerat că ouăle sunt candidați potriviți pentru datarea cu U-Pb, conform cercetătorilor care au publicat concluziile joi în revista Frontiers in Earth Science.

22:04, 11.09.2025 • LIFESTYLE

Mașinile chinezești cuceresc România: explozie de oferte. Popularitatea brandurilor asiatice, în creștere accelerată

12:04, 08.09.2025 • Internațional

China își arată unitatea cu Rusia și Coreea de Nord, dar diferențele persistă

Acestea sunt primele fosile datate cu acuratețe din rezervația Qinglongshan, care cuprinde trei situri ce conțin peste 3.000 de ouă, majoritatea semi-expuse și bine conservate, păstrându-și în mare parte forma originală.

Nu se ştie cărei specii de dinozaur aparţin ouăle

Cele mai multe dintre ouăle descoperite aparțin speciei Placoolithus tumiaolingensis, din familia Dendroolithidae — o clasificare bazată pe morfologia ouălor, nu pe scheletul dinozaurului. Dinozaurul care a depus aceste ouă nu a fost încă identificat. Ouăle sunt sferice, ușor aplatizate, măsurând între 120 și 170 milimetri în lungime, cu coji mineralizate groase de până la 2,4 milimetri.

Cojile acestor ouă sunt relativ poroase pentru ouă de dinozaur, caracteristică ce ar putea oferi indicii importante despre ecosistemul antic din perioada Cretacicului (145–66 milioane de ani în urmă), când clima globală începuse deja să se răcească.

Idee apărută întâmplător

În mod obișnuit, paleontologii estimează vârsta fosilelor pe baza stratului sedimentar în care sunt conservate. Totuși, fosilele pot fi mai vechi sau mai tinere decât sedimentele din jur, deoarece pot fi transportate în acel loc după formarea rocilor, lavei sau cenușii din apropiere.

Ideea de a testa metoda U-Pb pe calcitul din ouăle fosilizate a apărut, potrivit coautorului studiului Bi Zhao, „oarecum întâmplător”, în urma discuțiilor cu cercetători specializați în datarea stalagmitelor prin metode carbonatice U-Pb.

„Am decis să încercăm pe ouăle din Qinglongshan, fără să ne așteptăm la rezultate atât de clare și fiabile”, a declarat Zhao, cercetător la Institutul de Geoștiințe Hubei din Wuhan, China.

Heriberto Rochín-Bañaga, cercetător asociat la Departamentul de Științe ale Pământului, Universitatea din Toronto, spune că geocronologia, știința care se ocupă cu determinarea vârstei rocilor și mineralelor, consideră metoda U-Pb drept cea mai precisă tehnică de datare. Deși nu a fost implicat în acest studiu, el a folosit metoda pentru a analiza corali și belemniți antici, un ordin dispărut de cefalopode asemănătoare calmarilor.

„Metoda U-Pb a fost folosită pentru a data roci vechi de la 1 milion la sute de milioane de ani, cu un grad ridicat de certitudine”, a mai precizat Zhao.

Metoda nu este aplicabilă la scară largă

Deși progresele recente au făcut această tehnică mai accesibilă, ea nu este încă aplicabilă pe scară largă în studiul fosilelor. Potrivit lui Zhao, metoda necesită echipamente sofisticate și condiții stricte de laborator, iar probele trebuie atent colectate și analizate pentru a evita contaminarea cu alte materiale care ar putea compromite cronologia. În plus, prezența calcitului în ouăle din Qinglongshan a permis analiza, dar acest lucru nu este valabil pentru toate fosilele.

„Teoretic, metoda ar putea fi aplicată și altor fosile care conțin minerale carbonatice primare. Totuși, nu am încercat încă acest lucru. Fezabilitatea depinde de gradul de conservare al materialului carbonatic și de contextul geologic”, a explicat Zhao.

Sit extrem de important

Situl Qinglongshan oferă o perspectivă rară asupra Cretacicului, ilustrând comportamentul de cuibărit al dinozaurilor și modul în care aceste specii interacționau cu mediul.

Porozitatea ouălor ar putea reprezenta o adaptare evolutivă a speciei de dinozaur încă neidentificată, dar nu este clar dacă această trăsătură a fost un avantaj sau un dezavantaj pe măsură ce clima s-a răcit.

Acum că studiul a demonstrat viabilitatea metodei U-Pb pentru datarea ouălor fosilizate, cercetătorii intenționează să o aplice și în alte situri cretacice din apropiere. Scopul este să înțeleagă mai bine originea și evoluția acestor ouă distinctive, dar și obiceiurile de reproducere ale dinozaurilor care le-au depus.

Cu peste 200 de situri cu ouă de dinozaur descoperite la nivel global, dintre care doar câteva au fost datate cu precizie, metoda U-Pb ar putea deveni un instrument esențial pentru studierea comportamentului de reproducere la dinozauri și pentru a înțelege cum a evoluat acesta în timp.

„Dacă va fi aplicată pe scară largă, această metodă ar putea ajuta la construirea unui cadru cronologic solid pentru studiul comportamentului reproductiv al dinozaurilor”, a spus Zhao.