Despre bătăliile pe care le iubim

Cupa Mondială din Franța a ajuns în faza sferturilor, iar tabloul rezultat din meciurile din grupe arată mai mult decât spectaculos pentru fanii sportului cu balonul oval. Vor fi patru bătălii epice între reprezentantele nordului și cele ale sudului.

Sperăm ca vom avea ce povesti nepoților, pentru că Țara Galilor-Argentina, Irlanda-Noua Zeelandă, Anglia-Fiji și Franța-Africa de Sud au toate ingredientele pentru spectacole memorabile.

Grupele au trecut, cu meciuri previzibile, cu scoruri mari, dar și cu surprize. Chiar la finalul lor, Portugalia, ajunsă la Mondial grație suspendării Spaniei, a învins Fiji, iar bucuria și lacrimile de la final ale sportivilor, stafului, spectatorilor, au fost de nedescris. La sosirea la Lisabona, sportivii au fost primiți în triumf. Asta înseamnă dăruire, atitudine și respect pentru acest sport. Fiji a fost învinsa Portugaliei, dar mai înainte a lovit Australia, decepția turneului. Wallabies s-au prezentat lamentabil, cu un antrenor, Eddie Jones, depășit total de ceea ce se joacă azi.

08:00 • OPINII

Câteva gânduri despre Vinerea Mare

08:00 • OPINII

Populism, naționalism și o cruce mare

Argentina a învins în meciul decisiv Japonia, într-un meci de pus în ramă. Bătrâna echipă a lui Michael Cheika, cu oameni care au atins semifinalele din 2015, a depășit en-fanfare evoluția de acum patru ani, când a rămas în grupe. Perfidul Albion a fost perfid încă o dată. Fără să strălucească, a ajuns în sferturi cu victorii muncite, cum a fost cea împotriva Samoa, o excelentă echipă.

Irlanda a fost ca un tanc, a călcat peste Africa de Sud și peste Scoția, lăsând cimpoaiele în lacrimi, și trimițându-le acasă. Noua Zeelandă a început prost, cu înfrângere la Franța, chiar în debutul Cupei, dar și-a revenit rapid și a devastat Italia, într-un meci în care părea că joacă o selecționată din Tier 1 cu una din Tier 2, de genul România, Namibia etc.

Franța și-a arătat colții încă de la început, în meciul cu All Blacks. Jocul său este consistent chiar și în lipsa lui Dupont.

Despre restul numai de bine, mai puțin pentru România, și, hai, Namibia. Chile a fost o debutantă onestă, Uruguay o echipă care crește de la an la an și asta se vede în meciurile cu adversari grei, precum Noua Zeelandă. Chiar dacă fost învinsă la scor, Uruguay a jucat foarte curajos în primele 20 de minute, uimindu-i la propriu pe adversarii lor foarte titrați. Georgia n-a reușit decât un egal cu Portugalia, ceea ce înseamnă un regres față de ediția precedentă, când a ocupat locul 3 în grupă. Italia a fost o decepție. A avut o repriză dezamăgitoare cu Uruguay, dar și un meci unde a arătat foarte rău, cu Noua Zeelandă. Japonia s-a luptat curajos dar n-a putut să treacă de Argentina, pentru a merge mai departe, în sferturi, deși părea să aibă resorturi. Tonga și Samoa, întărite puternic cu foști all blacks și wallabies, au părut mai puternice decât în anii precedenți, însă nici acum nu au reușit să treacă de faza grupelor.

Cât privește România, nu putem spune decât că a fost cel mai trist Mondial din cele 11 la care a participat. În loc să vină cu certitudini, cu sportivi deja consacrați, s-a ales întinerirea, în speranța că peste patru ani vom avea o prezență mai solidă. Staful tehnic a fost total depășit, s-au făcut selecții în funcție de simpatii, de apartenență la clubul de unde provenea antrenorul principal. Nu zic mai multe…

Și acum despre bătăliile din sferturi.

Țara Galilor poate fi considerată o surpriză, având în vedere forma slabă cu care s-a prezentat la acest turneu și la lipsa unor titulari care s-au retras. Meciul cu Argentina este deschis oricărui rezultat și prezența uneia dintre cele două în semifinală a fost greu de anticipat.

Irlanda va întâlni Noua Zeelandă. Un meci grandios, aș spune: prima poziție din clasamentul actual al World Rugby contra All Blacks, care pot fi prima poziție oricând. Irlanda n-a trecut niciodată de sferturi, iar ”negrii” au picat o singură dată în sferturi. Irlanda e o piatră dură, cu O’Mahony, Aki, Sexton etc. în mare formă. De partea cealaltă, jocul colectiv al All Blacks poate face victime oriunde. Frații Barrett sunt puternici, McKenzie e foarte creativ, Savea e la fel de distrugător.

Ca să vezi, meciul test de dinaintea Cupei Mondiale de pe Twickenham se repetă în sferturi: Anglia-Fiji. Atunci, echipa din Pacific a obținut o victorie strălucitoare, pe care dorește să o repete și aici. Doar că Anglia pare să își fi învățat lecția, fiind mult prea pragmatică. Fiji e o echipă imprevizibilă, capabilă să facă meciuri mari cu granzii, precum Australia, și să piardă la cei mai puțini fioroși, gen Portugalia, sau Uruguay, acum patru ani.

Ultimul meci al sferturilor va fi iar o întâlnire pe care ar fi trebuit să o vedem în finală: Franța-Africa de Sud. Întrebarea care se pune e cât de capabil va fi Dupont să fie Dupont de dinainte de accidentarea din meciul cu Namibia. Franța s-a descurcat excelent până acum, cu Penaud, Danty, Ramos în prim plan. Și cu Dupont, în primele meciuri… Africa de Sud l-a readus în lot pe Hendre Pollard, căci transformeurii au clacat în dura întâlnire cu Irlanda. Probabil selecționata Springbok ar fi singura capabilă să destrame sistemul francez pus la cale de Fabien Galthie.

Să purcedem! Sâmbătă și duminică vom avea sport de mare calitate.