Diabetul de tip 5 – noua frontieră medicală în lupta globală cu boala secolului

Diabetul este boala tăcută care își face drum prin viețile a milioane de oameni fără să lase urme vizibile. Nu doare, nu anunță, dar macină încet organele vitale. Când apar primele simptome serioase, de multe ori e deja prea târziu. Tocmai de aceea, diabetul nu e doar o problemă medicală, ci o amenințare ascunsă, perfidă, care cere vigilență și prevenție constantă.

„Foamea din copilărie” devine boală cronică la maturitate

Federația Internațională de Diabet (IDF) a anunțat oficial recunoașterea unei forme distincte de boală: diabetul de tip 5, asociat cu malnutriția din copilărie. Decizia marchează un moment de cotitură în medicină, pentru că dă vizibilitate unui număr imens de pacienți diagnosticați greșit timp de decenii și tratați inadecvat.

1. Cum am clasificat până acum diabetul

Până în 2025, manualele de medicină se bazau pe câteva tipuri principale:

• Diabetul de tip 1 – boală autoimună: sistemul imunitar distruge celulele β pancreatice care produc insulină. Apare de obicei la copii și tineri, necesită tratament permanent cu insulină.
• Diabetul de tip 2 – cea mai răspândită formă (90% din cazuri). Se caracterizează prin rezistență la insulină (celulele nu mai răspund corect la hormon), asociată cu obezitatea, sedentarismul și vârsta înaintată. Se tratează prin dietă, medicație orală și, uneori, insulină.
• Diabetul gestațional – apare în sarcină, din cauza modificărilor hormonale. Poate dispărea după naștere, dar crește riscul ca mama să dezvolte tip 2 ulterior.
• Diabetul monogenic (MODY, LADA etc.) – forme rare, determinate genetic, care imită parțial tipurile 1 sau 2. Necesită diagnostic genetic și tratament personalizat.

Aceasta era „hartă clasică” a diabetului. Lipsa unei categorii pentru cazurile asociate cu malnutriția a făcut ca milioane de pacienți să fie „înghesuiți” în tipul 1 sau 2, fără ca tratamentul să corespundă realității biologice.

2. Ce aduce nou tipul 5

Diabetul de tip 5 nu este nici autoimun, nici rezultatul rezistenței la insulină. Particularitățile sale sunt:

• Apare în rândul persoanelor care au suferit de malnutriție cronică în copilărie și adolescență.
• Pancreasul rămâne subdezvoltat și incapabil să producă suficientă insulină.
• Spre deosebire de tipul 2, nu există rezistență la insulină – celulele răspund, dar nu au suficient hormon la dispoziție.
• Tratamentul standard cu insulină injectabilă, folosit la tipul 1, poate fi ineficient sau periculos, pentru că organismul acestor pacienți reacționează imprevizibil.

Estimările arată că între 20 și 25 de milioane de oameni ar putea suferi de această formă, mai ales în Asia de Sud și Africa Subsahariană.

3. Istoria unui diagnostic pierdut și regăsit

• Anii ’50–’60 – medicii din Jamaica și India descriu pentru prima dată pacienți cu „diabet legat de malnutriție”.
• 1985 – Organizația Mondială a Sănătății introduce oficial termenul în clasificare.
• 1999 – categoria este eliminată din lipsa unor dovezi clare și a unor criterii de diagnostic solide.
• 2022 – echipa condusă de dr. Meredith Hawkins (Albert Einstein College of Medicine, SUA) publică dovezi biochimice că această formă e diferită de tipurile 1 și 2.
• 2025 – la Congresul IDF din Bangkok, comunitatea medicală recunoaște oficial diabetul de tip 5 și formează un grup internațional de lucru.

După mai bine de 70 de ani, o realitate clinică ignorată revine în prim-plan.

4. De ce contează recunoașterea oficială

Ignorarea acestui tip de diabet a avut consecințe grave:

• Diagnostic greșit – pacienții erau etichetați ca tip 1 sau tip 2.
• Tratament nepotrivit – mulți au primit insulină în doze mari, cu risc de hipoglicemie severă.
• Lipsă de politici publice – guvernele nu au dezvoltat programe de prevenție și tratament adaptate contextului.

Odată cu recunoașterea oficială, lucrurile se schimbă:

• Vor exista criterii clare de diagnostic.
• Se vor dezvolta tratemente adaptate, de la terapii orale cu doze mici de insulină până la programe nutriționale corective.
• Organizațiile internaționale pot aloca fonduri pentru prevenția și controlul acestei forme de boală.

5. Ce înseamnă pentru sănătatea publică globală

Diabetul de tip 5 e un avertisment că sărăcia de azi devine boală cronică mâine.

• Țările cu rate mari de malnutriție infantilă vor fi cele mai afectate.
• Programele de alimentație în școli și de susținere nutrițională pentru copii nu mai sunt doar măsuri sociale, ci politici de prevenție a diabetului.
• În același timp, diaspora și migrația pot aduce cazuri și în Europa, inclusiv în România, în comunități vulnerabile.

6. Grupul internațional de lucru

Federația Internațională de Diabet a creat un task force condus de dr. Meredith Hawkins (SUA) și dr. Nihal Thomas (India). Obiective:

• Stabilirea criteriilor de diagnostic în maximum doi ani.
• Crearea unui registru global al pacienților.
• Formarea medicilor și a asistenților în recunoașterea și tratarea corectă a tipului 5.
• Elaborarea de ghiduri dietetice specifice acestei forme.

Profesorul Peter Schwarz, președintele IDF, a rezumat momentul:

„Recunoașterea diabetului de tip 5 marchează o schimbare istorică. Înseamnă echitate, știință și vieți salvate.”

7. Ce înseamnă pentru România

Deși România nu e o zonă endemică de tip 5, există motive de atenție:

• Comunități vulnerabile – copii din medii defavorizate, zone rurale marginalizate sau persoane aflate în instituții de plasament.
• Migrație – cazurile importate nu trebuie confundate cu tipurile 1 sau 2.
• Politici publice – programele de nutriție școlară (lapte, corn, masă caldă) devin nu doar sociale, ci și strategii de sănătate publică.

Recunoașterea oficială

Diabetul de tip 5 este mai mult decât o etichetă nouă. Este recunoașterea unui adevăr medical ignorat și începutul unei politici globale de incluziune.

El ne arată că bolile cronice nu se nasc doar din exces (obezitate, zahăr), ci și din lipsă (malnutriție). Pentru prima dată, comunitatea medicală globală recunoaște că foamea copilăriei se transformă, decenii mai târziu, în criza adultului.

Recunoașterea oficială este un act de justiție medicală pentru milioane de oameni. Iar pentru noi ceilalți, este un avertisment: sănătatea de mâine se clădește cu hrana de azi.