Diplomația opacității – cum joacă Rusia cartea tăcerii și a „măsurii oportune”

Cine așteaptă pace de la Rusia pierde vremea. Pentru ca dorința de pace a Rusiei lui Putin să existe cu adevărat, e nevoie de „negocieri” purtate în singura limbă pe care Kremlinul o înțelege: forța armelor și o umilire militară pe măsura aroganței imperiale. Tot restul – „memorandumuri”, „discuții confidențiale” și „dialoguri” – sunt doar perdele de fum care ascund intenția reală: reconfigurarea hegemoniei ruse, nu încetarea conflictului. În seara de 29 mai, purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a ieșit din nou la rampă, reluând refrenul opacității și al prefăcătoriei diplomatice.

De mirare că încă există diplomați care nu au înțeles…

Într-o lume în care negocierile de pace ar trebui să fie publice, transparente și corecte, Rusia a ales, din nou, calea opacității. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că Rusia nu va discuta public conținutul așa-zisului „memorandum” pe care l-ar pregăti pentru reglementarea conflictului din Ucraina. Motivul? „Astfel de discuții trebuie purtate în regim nepublic”.

Această retorică îmbrăcată în mantia confidențialității este un vechi truc de la Kremlin, menit să creeze ambiguitate și să lase impresia unei diplomații mature, dar care, de fapt, ascunde aceeași veche aroganță imperială. În realitate, „memorandumul” rusesc este, probabil, o listă de pretenții inacceptabile, atent redactată pentru a părea „document constructiv” doar la prima vedere.

Liniștea gălăgioasă a Moscovei

Refuzul lui Peskov de a detalia ce vrea, de fapt, Rusia în acest „memorandum” trădează o strategie de șantaj psihologic: să lași adversarul în ceață, să-l forțezi să ghicească care e următorul pas. E o metodă veche, tipică unei puteri care își dorește mai degrabă să cumpere timp și să semene neîncredere între aliații Kievului, decât să găsească o rezolvare reală.

În paralel, declarația sa despre „lipsa de construcție” a cererii Ucrainei de a vedea documentul e o mostră de ipocrizie. Cum altfel s-ar putea purta o negociere serioasă, dacă partea adversă nu are acces la propunerile concrete? Numai într-o lume în care „pacea” e doar un cuvânt gol, folosit ca paravan pentru agresiune.

„Întâlniri la Istanbul și telefoane la dispoziție”

Ca să dreagă busuiocul, Peskov a mai scos din pălărie o poveste convenabilă: Rusia a propus o nouă rundă de discuții la Istanbul, pe 2 iunie. Dar Kievul, zice el, nu a răspuns încă. O manieră elegantă de a pasa vina și de a poza în parte „deschisă la dialog”. Cât de deschisă? Doar cât să nu-și piardă Rusia controlul narativului și să poată pretinde că a „întins mâna păcii”.

Iar ca bonus propagandistic, Peskov a invocat și o eventuală convorbire între Putin și Trump, care „poate fi organizată oricând”. De parcă lumea întreagă stă la ușa Kremlinului, așteptând semnalul telefonic de la Marele Urs.

Fundalul care deconspiră cinismul

De fapt, toată această „strategie a tăcerii” rusești e doar o piesă de teatru. Din momentul în care Rusia a invadat Ucraina în 2022, Kremlinul a folosit mereu aceeași rețetă: retorică ambiguă, propuneri de armistițiu pe termen scurt și, între timp, consolidarea pozițiilor ocupate ilegal. Așa a fost și cu „memorandumul” de acum: la prima vedere, un pas spre pace; în realitate, o prelungire a dominației și a incertitudinii.

Cei care au participat la primele negocieri de la Istanbul știu deja cum arată „diplomația” rusă: amenințări directe, aroganță și pretenții de stăpân imperial. Delegatul ucrainean, Serghei Kyslytsia, spunea clar că rușii s-au purtat „ca niște gangsteri”. Și ce altceva poate însemna un memorandum redactat de gangsteri, decât o listă de impuneri fără respect pentru victimele conflictului?

Tăcerea care trădează intențiile reale

Când un regim refuză să-și facă publice „intențiile de pace”, e semn că nu e pacea adevărată ceea ce caută. Rusia nu se teme de cuvinte – se teme de adevăr și de lumina care ar putea demasca natura reală a „memorandumului”: o mască frumoasă pentru planurile de hegemonie și de supunere a Ucrainei.

De aceea, până când Kremlinul va renunța la aceste „memorandumuri” obscure și va accepta să negocieze onest, toată lumea ar trebui să privească „tăcerea” Moscovei cu scepticism și vigilență. E o tăcere gălăgioasă, plină de amenințări nespuse și de planuri care, cu siguranță, nu au nimic de-a face cu pacea.

Contextul și etapele recente ale negocierilor și declarațiilor pe tema „memorandumului” rusesc

Iată ce s-a petrecut, pe scurt:

1. Ministrul rus de externe Lavrov a spus că Rusia a propus un al doilea tur de negocieri cu Ucraina la Istanbul, pe 2 iunie.
2. Ministrul ucrainean al apărării, Rustem Umerov, care a condus delegația Ucrainei, a transmis un document cu poziția ucraineană și așteaptă „memorandumul” rusesc în replică.
3. Pe 16 mai, la Istanbul, au avut loc primele negocieri directe din ultimii trei ani, iar delegația rusă, condusă de Medinski, a amenințat direct partea ucraineană.
4. Pe 19 mai, Putin a spus că Rusia e gata să lucreze la un memorandum care să includă și un posibil armistițiu.
5. Zelenski a spus pe 19 mai că Ucraina așteaptă versiunea rusească a memorandumului, după care va formula propriul punct de vedere.
6. Pe 23 mai, Zelenski a numit „bătaie de joc” faptul că Rusia tot amână redactarea finală a acestui memorandum.

Aceste puncte-sinteză pun în context reținerile și neseriozitatea cu care Rusia tratează tema „memorandumului”.

Pacea lui Trump

Trump a abordat total greșit pacea din Ucraina, fără să-și dea seama că, de fapt, nu a făcut decât să-i sufle vânt în pânze lui Putin. A jucat rolul de intermediar naiv, orbit de deal-ul pentru mineralele și pământurile rare ale Ucrainei, pe care le-a vânat ca pe un trofeu de lux în piața mondială.

Paradoxal, nu e mai aproape de a forța o pace justă – pentru că, pur și simplu, pentru Putin nu există negocieri. În logica lui de satrap imperial, singurul argument pe care-l recunoaște e pumnul în nas. America ar putea lansa un astfel de pumn, dar inexplicabil se abține, preferând să joace la nesfârșit teatrul diplomației sterile.

Și tocmai aici e tragedia: câtă vreme Occidentul ezită, pacea va rămâne doar un cuvânt pe buzele propagandiștilor de la Kremlin.