Domeniul în prag de colaps. Producție redusă cu 70% și marfă mult prea ieftină din import

Apicultura din România traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, fiind lovită de efectele schimbărilor climatice, lipsa sprijinului financiar și concurența neloială a mierii importate la prețuri de dumping. Dacă într-un an normal țara noastră producea 20.000 – 25.000 de tone de miere, în 2025 s-a ajuns abia la o treime din această cantitate.

Apicultura, pierderi masive din cauza secetei și a frigului

Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA), Răzvan Coman, a explicat că seceta din 2024 a afectat grav familiile de albine, care au intrat slăbite în iarnă. Gerul din februarie și martie a compromis culesul la salcâm și tei, astfel că doar floarea-soarelui a mai salvat parțial situația.

„Este un an dramatic pentru apicultură. Din toamna anului trecut, seceta a determinat lipsa polenului, iar familiile de albine au intrat slăbite în iarnă. A urmat un ger puternic în februarie şi martie, care a compromis culesul la salcâm şi tei. Practic, doar floarea-soarelui a mai salvat câte ceva, dar producţia rămâne cu 70% mai mică faţă de un an bun”, a declarat Răzvan Coman.

Concurența neloială a mierii importate

Pe lângă pierderile cauzate de vreme, apicultorii se confruntă și cu invazia de miere ieftină din afara Uniunii Europene, în special din China și Ucraina. Aceasta este vândută la prețuri de dumping, forțând producătorii români să vândă sub costuri.

„La nivel european, piaţa mierii este distorsionată de aceste importuri masive. Preţul de dumping îi forţează pe apicultorii români să vândă sub costuri. Anul trecut, kilogramul de miere polifloră se producea cu 11 lei, dar trebuiau să o ofere spre vânzare cu 8-9 lei. Un preţ derizoriu”, a atras atenţia Coman.

Situația este agravată de lipsa trasabilității: odată intrată în UE, o parte din mierea de import își pierde eticheta de origine și ajunge pe piață ca „produs european”. Potrivit reprezentanților ACA, peste 80% din mierea din afara Uniunii este adulterată, însă controalele se fac pe eșantioane foarte mici.

Povara fiscală pe hrana albinelor

Un alt obstacol pentru apicultori este regimul fiscal aplicat zahărului, singurul substitut de hrană pentru albine. În timp ce pentru alte animale TVA-ul este de 11%, apicultorii plătesc 21%.

„Suntem singura specie din zootehnie care folosește zahărul ca substitut de hrană, dar plătim dublu față de alți fermieri. Am solicitat în repetate rânduri o corectare a legislației, însă nu am fost băgați în seamă”, a explicat președintele ACA.

Tot mai mulți apicultori aleg să vândă direct la târguri și prin rețele proprii, pentru a obține un preț corect și a evita intermediarii.

„Apicultorii preferă să îşi comercializeze mierea direct la târguri şi prin reţele proprii, pentru că doar aşa se asigură că primesc un preţ corect şi că produsele lor ajung la consumatori în forma naturală”, a mai spus Coman.

Mierea de salcâm și cea de mană se vând la prețuri între 20 și 50 de lei/kg, fiind cele mai rare și apreciate în 2025.

Mierea românească, superioară celei de Manuka

Deși studiile universităților românești au arătat că mierea polifloră autohtonă are calități nutritive superioare celei de Manuka, lipsa promovării face ca produsul românesc să fie subevaluat pe piețele externe. În timp ce alte state, precum Noua Zeelandă, au investit milioane în promovarea mierii premium, România rămâne fără o strategie clară de susținere.

Președintele ACA avertizează că, în lipsa unor măsuri urgente – reducerea TVA pentru hrana albinelor, intensificarea controalelor la importuri și un sprijin financiar adaptat schimbărilor climatice – apicultura românească riscă să piardă o parte importantă dintre producători.

„Albina nu produce doar miere, ci polenizează culturile agricole, asigurând biodiversitatea şi siguranţa alimentară. Este paradoxal ca un sector atât de vital să fie lăsat de izbelişte”, a concluzionat Răzvan Coman.