Dragobete, sărbătoarea iubirii la români: Tradiții, legende și secretele „purtătorului de dragoste”

În inima iernii, când natura dă primele semne de trezire, românii celebrează Dragobetele, o sărbătoare a iubirii care pulsează în mentalul colectiv de secole. Considerat un echivalent autohton al zeilor Cupidon sau Eros, Dragobetele este figura centrală a unui ritual de înnoire, marcând momentul în care dragostea și voia bună pun stăpânire pe sate. Deși astăzi are de înfruntat „rivalitatea” sărbătorii occidentale de Valentine’s Day, Dragobetele rămâne simbolul autentic al primăverii care bate la ușă.

Cine este Dragobete? Fiul Babei Dochia și mesagerul iubirii

În mitologia populară, identitatea lui Dragobete este una complexă, adesea legată de legendele babei Dochia, notează news.ro. El nu este doar un zeu al amorului, ci și un simbol al victoriei luminii asupra întunericului.

„În unele legende româneşti, Dragobete este fiul Babei Dochia. Dacă Baba Dochia este întruchiparea forţelor malefice, Dragobete ar fi exponentul principiului contrar, pozitiv, al înnoirii. Din perspectivă mitică, Dragobete este echivalentul românesc al mesagerilor divini Cupidon/Eros. El este purtătorul dragostei şi bunei dispoziţii pe meleagurile româneşti”, a declarat Ion Ghinoiu.

Ritualuri de altădată: Primenirea și „făcutul Dragobetelui”

Pentru tinerii de odinioară, ziua de 24 februarie (sau 1 martie în unele regiuni) nu era una obișnuită. Era un moment al purificării și al socializării ritualice, unde gluma și veselia aveau rolul de a atrage norocul în dragoste pentru tot anul.

09:44, 07.01.2026 • SOCIAL

Aproape două milioane de români își serbează onomastica de Sfântul Ion. Ce să faci azi ca să îţi meargă bine

10:01, 06.01.2026 • SOCIAL

Apa „miraculoasă” de Bobotează. De ce spun oamenii că nu se strică niciodată

Potrivit sociologului Ciprian Voicilă, „încă din zorii zilei de Dragobete feciorii şi fetele mari, bărbaţii şi femeile tinere, după ce se trezeau, se spălau pe face, se pieptănau. Altfel spus, se primeneau. Credeau că dacă vor spune glume şi vor fi voioşi acum, în timpul acelui an se vor îndrăgosti, iar omul drag inimii lor le va răspunde cu aceleaşi sentimente înflăcărate”.

Tot în această zi, fetele și băieții porneau în grupuri spre pădure pentru a culege primele flori de primăvară. Lipsa unei interacțiuni între un băiat și o fată în această zi era privită cu teamă, fiind un semn de singurătate pentru lunile ce urmau.

Puterea magică a apei de nea și descântecele de dragoste

Dragobetele, numit și „Cap de primăvară”, era strâns legat de riturile de înfrumusețare. Fetele nemăritate căutau zăpada netopită pentru a obține o apă specială, despre care se credea că are puteri miraculoase.

„Fetele mari mergeau să strângă apă de nea, adică de zăpadă. Se spălau cu ea tot anul ca să fie frumoase şi drăgăstoase. Fetele nemăritate făceau dragobete de dragoste. Culegeau roua de pe fragi şi îşi spălau chipul ca să fie plăcute şi văzute când merg la jocuri”, explică specialiștii în etnografie.

Interdicții și recomandări pentru bărbați

Tradiția spune că bărbații trebuie să fie extrem de atenți la comportamentul lor în această zi. Conflictul cu sexul opus este total interzis, sub sancțiunea unui an plin de ghinion. Mai mult, bărbații sunt cei care trebuie să caute apropierea femeilor pentru a se „contamina” cu energiile pozitive ale fertilității.

„În această zi bărbaţilor li se recomandă să îşi ia măsuri de siguranţă, ei trebuie să intre în contact cu forţele fecunde şi, mai mult, trebuie să fie atenţi să nu le supere pe femei. Bărbaţilor li se atrage atenţia să nu se certe cu soţiile sau cu alte femei, pentru că nu le va merge bine”, conform cercetărilor făcute de Antoaneta Olteanu în „Calendarele poporului român”.

Sărbătoarea rămâne, astfel, un mix fascinant de practici magice, unde dragostea se împletește cu respectul pentru natură și pentru partener, într-un spectacol al renașterii anuale.