Duminică e Paștele cailor! De unde vine expresia?

Expresia „La Paștele cailor” este frecvent folosită în limba română pentru a desemna un moment extrem de îndepărtat sau un obiectiv aproape imposibil de realizat. Deși în limbajul de zi cu zi sensul acesteia poate echivala cu „niciodată”, această expresie are la bază o tradiție populară reală. Originile acesteia se trag din anumite obiceiuri rurale românești, în special din zona Transilvaniei.

Ce însemna Paștele cailor în lumea tradițională

Deși în prezent „La Paștele cailor” este doar o expresie, aceasta își are originea într-un obicei concret, din timpuri nu foarte îndepărtate. Tradiția spune că Paștele cailor era atunci când Paștele ortodox și cel catolic cădeau în aceeași zi. În acele vremuri, țăranii obișnuiau să își împrumute caii între cele două sărbători. Cum în zilele de Paște și cele imediat următoare nu se muncea pământul, animalele erau împrumutate celor de altă religie. Singura ocazie în care caii se puteau odihni era atunci când cele două sărbători coincideau, ceea ce se întâmpla o dată la câțiva ani.

Această raritate a fost transformată în expresia „La Paștele cailor”, pentru a exprima ceva ce se întâmplă foarte rar. Între timp, a căpătat conotații exagerate, ajungând să fie folosită cu sensul de “niciodată” de către românii moderni, care i-au uitat originile.

Se crede că obiceiul ar fi început în perioada medievală târzie și ar fi durat până în secolul al XIX-lea, când sărbătorile religioase și obiceiurile din comunitățile rurale erau foarte importante. Cel mai probabil, acest obicei a apărut în comunitățile rurale din Transilvania, unde catolicii și ortodocșii trăiau împreună.

09:25, 15.04.2025 • Dezvăluiri

Eternul șef al SPP, Lucian Pahonțu, este corigent la… limba română

08:00, 03.03.2025 • OPINII

De ce gramatica este pansamentul ideal al cariilor de… vorbire?

De la propriu, la figurat

Deși „La Paștele cailor” are un corespondent concret în cultura tradițională, în limbajul modern sensul expresiei s-a modificat, ajungând să simbolizeze un moment considerat extrem de improbabil. Similar expresiilor „La Sfântu-Așteaptă” sau „când o zbura porcul”, aceasta este folosită pentru a descrie un termen incert sau foarte puțin probabil să fie îndeplinit.

O altă expresie care și-a pierdut originea, deși este încă larg folosită în limbajul românesc este “a da bir cu fugiții”. Astăzi o folosim pentru cineva care fuge de responsabilitate sau dintr-o situație dificilă. Dar inițial se referea la fuga de bir – adică de taxe. Țăranii dependenți de pe moșiile boierești erau numiți “birnici”. Când nu aveau de unde să plătească, aceștie fugeau de pe moșii pentru a evita plata taxelor. Așa s-a născut expresia “a da bir cu fugiții”.

Foarte multe dintre expresiile folosite astăzi în limba română au origini în fapte reale. De-a lungul a sute de ani, însă, acestea și-au pierdut sensul propriu, odată cu încetarea tradițiilor sau schimbarea obiceiurilor.