Dumitru Prunariu, singurul român în spaţiul cosmic: Am fost al 103-lea din lume în acel moment

Publicat: 14 sept. 2022, 06:01, de Aurel Drăgan, în ACTUALITATE , ? cititori
Dumitru Prunariu, singurul român în spaţiul cosmic: Am fost al 103-lea din lume în acel moment
Dumitru Prunariu (Foto: Facebook)

Gen. Lt. (rtr) dr. ing. Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în spaţiul cosmic, a participat, marţi seară, în calitate de invitat de onoare, la cea de-a III-a ediţie a Galei „Seniori de Colecţie”, organizată de Asociaţia Institutul pentru Îmbătrânire Activă la Teatrul Elisabeta din Capitală.

Dumitru Prunariu le-a povestit celor aproximativ o sută de participanţi la eveniment despre experienţa sa în spaţiul cosmic, dar şi despre cum a ajuns să fie selectat pentru acest zbor şi despre pregătirile pe care a fost nevoit să le facă. El a vorbit, de asemenea, despre ce experimente a făcut în spaţiu şi despre motivele pentru care nu au mai existat zboruri cu prezenţă umană pe lună.

„Noi am făcut parte dintr-un program guvernamental atunci când am fost selecţionat eu să zbor în spaţiul cosmic prin programul Intercosmos. Era un program care era coordonat de Uniunea Sovietică atunci, includea toate ţările partenere, şi astfel în spaţiul cosmic au zburat începând cu anul 1978. Primul cosmonaut european era din Cehoslovacia atunci, Republica Cehă acum, (…) după aceea a urmat un polonez, un neamţ din Germania Democrată şi abia în 1983 a zburat cu naveta spaţială americană un alt astronaut neamerican, un astronaut din Germania de Vest. (…) Eu am reprezentat România în 1981, România a fost al 11-lea stat din lume care a trimis un mesaj uman în spaţiul cosmic, incluzând aici şi Rusia şi America, eu am fost al 103-lea din lume în acel moment, acum sunt 600 de astronauţi din toată lumea”, a amintit Dumitru Prunariu.

El a relatat cum a trecut de toate examinările medicale şi cum a ajuns să fie printre cei doi candidaţi apţi să zboare în spaţiul cosmic.

„În timp ce îmi efectuam stagiul militar, imediat după facultate, comandantul unităţii de la Bacău, unde îmi efectuam stagiul militar ca inginer de aviaţie, a venit şi a spus că România participă la un program pilotat de investigare a spaţiului cosmic şi se caută voluntari. Am rămas blocaţi, şocaţi: noi avem posibilitatea să ajungem în spaţiul cosmic? Şi a întrebat cine se oferă voluntar. (…) Comandantul ne-a stimulat cu alte propuneri şi ne-a spus că cine doreşte să fie voluntar va fi dus la Bucureşti cu un avion militar de transport (…), se va face o vizită medicală completă la Spitalul Militar (…). Şi am ridicat mâna şi am spus ‘Sunt voluntar!’. (…) Am fost declarat admis. (…) În final am rămas cinci, după aceea trei. Trei am plecat la o investigaţie completă din punct de vedere medical la Institutul de Studii Medico-Biologice în Domeniul Aviaţiei şi Astronauticii la Moscova, iar de acolo doi ne-am întors cu calificativul ‘apt să efectueze pregătirea completă pentru zborul cosmic'”, a mai povestit Prunariu.

Cel mai greu moment pe care l-a resimţit în zborul său în jurul Pământului a fost la aterizare.

„Cel mai greu moment a fost la întoarcere. S-a calculat totul la secundă. Numărătoarea începe din momentul în care racheta se desprinde de pe rampa de lansare, iar cronometrul se închide în momentul în care nava cu personal la bord a atins Pământul. Lansarea, ca şi cu avionul, şi se pare oarecum normală, suprasarcină, trepidaţii. (…) La aterizare însă, undeva mai aproape de Pământ, ne-am dat seama că paraşuta noastră are o problemă, că nu se deschide la timp, cronometram deja secundele care trecuseră peste momentul în care trebuia să se deschidă paraşuta, ne trecuseră transpiraţii reci, ne uitam unul la altul, comunicam cu cei de la sol prin radio, dintr-o dată s-a făcut linişte şi în acea sală şi toţi aşteptau un deznodământ: facem gaură la aterizare sau se deschide paraşuta şi aterizăm lin. Şi, în sfârşit, paraşuta s-a deschis în final, s-a auzit un ‘Ura!’ în căştile noastre, de la sol, şi am respirat uşuraţi. După câteva minute am ajuns la sol în siguranţă”, a mai spus Dumitru Prunariu.

Cosmonautul român a explicat şi de ce în ultimii 50 de ani nu au mai fost programate zboruri cu personal uman pe Lună.

„Acum 50 de ani a fost efectuat ultimul zbor pilotat pe lună. Nava americană Apollo 17 a aterizat pe Lună, piloţii americani s-au plimbat pe lună cu un Rover, s-au întors pe Pământ aducând mostre de sol lunar, au făcut experimente pe suprafaţa Lunii şi de atunci nu s-a mai ajuns pe Lună. Mulţi se întreabă de ce. (…) De atunci, bugetul NASA, că NASA are cel mai mare buget alocat domeniului spaţial din lume, un buget care depăşeşte suma multor bugete ale altor state care se ocupă de activităţi cosmice intens, inclusiv al Rusiei, al Agenţiei Spaţiale Europene, al Japoniei, Chinei, deci NASA a considerat că bugetul trebuie alocat altor programe prioritare. Acele alte programe au fost Naveta Spaţială, ulterior Staţia Cosmică Internaţională, care încă se află pe orbită şi a cărei viaţă se propune să fie prelungită până în 2030. Cei 18 miliarde de dolari alocaţi anual Agenţiei Americane pentru Spaţiu n-au fost suficienţi decât pentru acele programe, n-au mai fost suficienţi pentru Lună”, a subliniat Prunariu.

Întrebat dacă el crede în extratereştri, Dumitru Prunariu a spus că este convins că există viaţă şi pe alte planete.

„Eu sunt convins că există viaţă extraterestră, undeva pe alte planete, în alte galaxii. Nu cred că suntem singurii în Univers care sunt vii şi inteligenţi. Că au ajuns sau nu pe Pământ, că se întâmplă ceva, asta este cu totul altă problemă. Deci, problema de bază, conceptuală, este că viaţă există şi în altă parte în Univers. Deocamdată, căutăm puncte de viaţă ancestrală pe Marte – şi se caută intens. Oamenii de ştiinţă sunt convinşi că acum vreo trei milioane de ani Marte a fost o planetă vie”, a afirmat Prunariu.

Actriţa Doina Ghiţescu i-a dedicat lui Dumitru Prunariu o poezie şi i-a înmânat o diplomă de onoare din partea Fundaţiei Internaţionale Omenia.

La finalul evenimentului, organizatorii i-au oferit lui Dumitru Prunariu o plachetă cu mesajul: „Pentru activitatea remarcabilă desfăşurată în promovarea ştiinţei, purtând o Românie întreagă dincolo de stele, spre marele Univers”.