Ecologie cu buget paralel: Guvernul inventează o nouă pușculiță în numele biodiversității

Guvernul României pregătește înființarea unei activități finanțate integral din venituri proprii pe lângă nou-înființata Agenție Națională pentru Mediu și Arii Protejate, în baza unei metodologii ce reglementează utilizarea sumelor provenite din taxe și tarife pentru acces sau activități în ariile naturale protejate. Deși scopul declarat este unul nobil — conservarea biodiversității —, documentul ridică semne de întrebare privind eficiența, transparența și riscul perpetuării unor sinecuri instituționale.

O nouă structură în peisajul administrativ: „activitate finanțată integral din venituri proprii”

Conform unei anexe la un proiect de Hotărâre de Guvern, „Metodologia de aplicare și modul de utilizare al resurselor rezultate din activitatea finanțată integral din venituri proprii, înființată pe lângă Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate”, introduce o formulă bugetară paralelă cu finanțarea clasică de la bugetul de stat. Activitatea va funcționa ca entitate distinctă în interiorul Agenției, având buget propriu și reguli de cheltuire a banilor.

Articolul 3 din document precizează că „sumele provenite din tarifele încasate […] sunt gestionate prin bugetul de venituri și cheltuieli aferente activității finanțate integral din venituri proprii”. Aceste venituri provin, în principal, din tarifele stabilite prin articolul 30 din OUG 57/2007, actul normativ care reglementează regimul ariilor naturale protejate. Aceste tarife includ, de exemplu, taxe de acces pentru turiști, plăți pentru activități economice sau cercetare în parcurile naturale, precum și taxe de filmare sau fotografiere comercială.

Unde merg banii: fără salarii, dar cu cheltuieli „funcționale”

Metodologia limitează folosirea acestor fonduri — cel puțin pe hârtie. Articolul 3 alineatul (6) specifică: „Din sumele încasate […] nu sunt permise cheltuieli salariale.” Cu toate acestea, lista cheltuielilor permise este extrem de largă și include aproape toate tipurile de costuri administrative: „furnituri de birou”, „materiale pentru curățenie”, „apă, canal, salubritate”, „poștă, telecomunicații, internet, TV”, „consultanță și expertiză”, dar și „reclamă și publicitate” — ultimele două tipuri fiind frecvent folosite pentru externalizări contestabile.

Agenția va putea folosi banii inclusiv pentru „pregătire profesională” și „materiale documentare”, termeni vagi ce pot acoperi deplasări, seminarii sau achiziții fără impact clar asupra protejării efective a biodiversității.

Fără personal suplimentar? Neclarități privind resursa umană

Chiar dacă metodologia interzice explicit cheltuielile salariale, rămâne întrebarea cine va derula activitatea efectivă. Fiind o activitate separată cu buget propriu, dar fără drept de a angaja personal plătit din aceste fonduri, este posibil ca structura să fie populată prin detașări sau cumuluri de funcții, în afara unui control real asupra resurselor umane implicate.

Această formulă — o activitate cu buget separat, fără salarizare proprie, dar cu drept de a cheltui aproape orice altceva — este similară cu mecanismele folosite în trecut pentru a finanța structuri paralele sau a alimenta rețele de influență birocratică.

Cine decide: președintele agenției și „structurile de specialitate”

Repartizarea fondurilor se face „cu aprobarea președintelui Agenției […] pe baza propunerilor structurilor de specialitate” (art. 3 alin. 4), fără o mențiune explicită despre control parlamentar, aviz interministerial sau consultare publică. Această concentrare a deciziei financiare în mâna unei singure persoane — chiar dacă formal validată de proceduri interne — crește riscul unor cheltuieli opace sau discreționare.

Mai mult, articolul 5 prevede că transparența va fi asigurată prin „rapoarte de execuție trimestriale și anuale” și prin „publicarea veniturilor și cheltuielilor semestrial pe site-ul Agenției”. Dar în lipsa unor obligații ferme de audit extern sau a sancțiunilor pentru raportări vagi, aceste prevederi pot rămâne pur formale.

Impact neutru doar pe hârtie: venituri egale cu cheltuieli

Potrivit fișei de impact bugetar atașate proiectului de hotărâre, activitatea finanțată integral din venituri proprii ar urma să aibă un impact bugetar neutru: veniturile și cheltuielile sunt estimate identic, începând de la 1.500 mii lei în primul an și crescând treptat la 1.900 mii lei în al cincilea an, cu o medie anuală de 1.700 mii lei (1,7 milioane lei). În total, peste 8,5 milioane lei pe cinci ani ar urma să fie rulate prin această formulă financiară.

Oficial, veniturile vor proveni exclusiv din tarifele prevăzute la art. 30 din OUG 57/2007 – adică taxele de acces și utilizare a ariilor protejate. Pe partea de cheltuieli, documentul prevede costuri aferente implementării planurilor de management, realizării obiectivelor de conservare, dar și funcționării agenției, fără detalii suplimentare privind criteriile de alocare sau mecanismele de control.

Deși estimările sugerează un echilibru financiar, documentul nu menționează nicio sursă de audit extern și nu propune compensații în cazul în care veniturile se dovedesc mai mici decât cele preconizate – o situație frecventă în cazul ariilor naturale unde presiunea turistică sau economică este sezonieră sau limitată.

Sinecură sau instrument de eficientizare?

Pe fond, ideea de a crea mecanisme prin care statul să-și autofinanțeze activitățile legate de protecția mediului este una validă. România are peste 1.000 de arii naturale protejate, însumând aproximativ 23% din suprafața țării, conform datelor Ministerului Mediului. Bugetul acordat anual acestor zone a fost frecvent criticat ca fiind insuficient.

Totuși, în lipsa unor garanții reale privind alocarea eficientă și transparentă a acestor resurse, noua activitate riscă să devină o structură-buget umbrelă, greu de controlat, dar ușor de folosit pentru cheltuieli discutabile.

Cei care au urmărit modul în care s-au creat în trecut activități similare — de pildă cele pe lângă Institutul Național al Patrimoniului sau anumite direcții subordonate Ministerului Culturii sau al Mediului — știu că aceste mecanisme au fost adesea folosite pentru finanțări politice mascate.

NF-9