Emeric Imre și „Nebun de alb”- o întâmplare care a scris istorie în folk

Emeric Imre este unul dintre cei mai iubiți cantautori de folk din România, recunoscut pentru piese precum Nebun de alb, Orație de nuntă sau Cântec pentru Aurora. Cu peste 260 de creații în palmares, artistul continuă să inspire generații întregi prin autenticitatea și simplitatea muzicii sale. Invitat la Dialogurile Puterii, Emeric Imre a făcut o confesiune artistică desenând astfel un portret cald al unui artist care rămâne fidel folkului și publicului său, cu sinceritatea și modestia care îl definesc.

„Încercăm să ne adaptăm la timpuri”

„Am peste 260 de lucrări folk. Eu le spun cântece, pentru că adevăratele compoziții sunt, poate, în muzica clasică sau în alte genuri. Dar mă bucur că povestea asta cu folkul merge mai departe, chiar și la vremurile de acum, când se cântă altfel. Totul e să ai inspirație și să faci muzica să ajungă la cât mai mulți oameni, mai ales la tineri, care pot descoperi că există și altceva decât ce ascultă marea masă”, spune Emeric Imre.

Artistul recunoaște că promovarea joacă un rol crucial: „Înainte aveam Cenaclul Flacăra, reuniunile între prieteni sau spectacolele de pe litoral, vara, înainte de ’89. Acum vorbim de alt tip de promovare.”

„Nu sunt compozitor, doar îmi inventez muzica”

Întrebat cum se vede ca artist, Imre răspunde modest: „Nu sunt compozitor, e prea sofisticat cuvântul. Eu îmi duc stările și încerc să fac oamenii mai buni prin muzică. În primul rând cânt pentru sufletul meu. Dacă cei care vin la concerte reușesc să vibreze la ce fac, atunci e perfect.”

Exclusiv

07:36, 02.08.2025 • Cultură

TABĂRA FOLK Calafat: opt zile de prietenie și forță artistică. „Vrei să fii bogat și frumos și talentat? Ia un tren și vino la Calafat!”

„Nebun de alb a împlinit 30 de ani”

Despre celebra piesă Nebun de alb, Emeric Imre mărturisește că nu a anticipat niciodată succesul ei:
„Nu știu de ce a prins așa. Nimeni nu știe rețeta succesului. Eu am pus suflet. Eram la Cluj, în iunie ’95. Am deschis o carte de Adrian Păunescu, am citit versurile și în câteva minute s-a compus cântecul. Anul acesta Nebun de alb a făcut 30 de ani. N-aveam de unde să știu că o să fie așa de iubit.”

Despre rădăcini și familie

Artistul provine dintr-un amestec cultural specific zonei balcanice:
„Nu poți să spui clar: eu de acolo vin. Mama avea origini româno-poloneze, bunicul a luptat în ambele războaie, era decorat. Din partea tatălui, clujean, știu mai multe. Bunica mea, de origine țigancă, mă ducea la filarmonică și la spectacole când eram copil. Cred că toate acestea se adună în ADN și formează conexiuni care dau un anumit fel de a simți muzica.”

Drumul prin muzică

Imre a studiat vioara la școala de muzică până în clasa a VII-a, dar a renunțat:
„Vioara e un instrument extrem de greu. În paralel aveam chitară în casă, iar tata cânta la chitară și avea o voce extraordinară. Cred că nici 2% nu am moștenit din talentul lui, dar chitara a rămas cu mine.”

Despre folk atunci și acum

„Când am debutat, genul era rege. Acum a ajuns din prinț, cerșetor. Dar un cerșetor care se adresează celor care au cultură și care o transmit copiilor. Folk-ul are poezie și asta contează enorm.”

Totuși, turneele îl bucură: „Studenții vin la concerte și descoperă folkul. Mulți știu doar Nebun de alb, dar apoi descoperă și alți colegi. Dacă încep să asculte și altceva, viața lor devine mai curată.”

Inspirația dimineților

„Cele mai multe cântece le-am compus dimineața. Sunt matinal, mă trezesc devreme indiferent la ce oră mă culc. Inspirația vine din culoarea zilei, dintr-o ninsoare, dintr-o ploaie sau chiar din sunetul unei alte chitare. Poezia e peste tot, trebuie doar să o lași să te atingă.”

Muzica autobiografică și prietenia din cântece

„Nu m-am gândit niciodată cât e de autobiografică muzica mea. În toamnă lansez Albumul Rotund, un disc dominat de spiritul prieteniei, pentru că la fiecare cântec am un invitat – un prieten.”

Despre fericire

„Fericirea e diferită pentru fiecare. Eu pot fi fericit dacă văd că ninge, altul poate fi fericit dacă numără bani. Fericirea e un cuvânt atât de greu și totuși ușor ca o pană, încât poate zbura de lângă tine fără să-ți dai seama. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot să merg și să cânt. În afară de sănătate, nu-mi doresc să cuceresc alte țări.”