Era ticăloșilor: Visul brutal al lui Farage – deportări în masă și drepturi aruncate la gunoi

Nigel Farage, același măscărici periculos care a făcut carieră din anti-europenism și Brexit, s-a trezit din nou cu planuri „mărețe”. De data asta, vrea să-și construiască tronul pe o idee care ar face și dictaturile secolului XX să ridice sprâncenele: deportarea în masă a solicitanților de azil.

Spectacolul cinismului politic

Cu o gură unsă și cu o obrăznicie fără margini, Farage propune să transforme Marea Britanie într-o mașinărie de expulzări, unde nu mai există drept la azil, unde contestarea deportării devine imposibilă, iar oamenii sunt înghesuiți în centre de detenție ca marfa la depozit.

Și, ca să dea greutate demenței, vorbește de 24.000 de locuri de cazare „temporară” pe baze militare, de zboruri charter de cinci ori pe zi, de 2,5 miliarde de lire pompate în acest circ al urii.

Cireașa pe colivă: Ascension Island, o insulă pierdută în Atlantic, propusă ca exil suprem. Acolo ar vrea Farage să trimită sufletele „indezirabile”, ca și cum ar arunca oameni în vid.

Cine hrănește monstrul?

Farage nu vine din neant. Monstrul lui e hrănit, zi de zi, de frica populară, întreținută cu grijă de politicieni și tabloide. Pentru publicul obosit, speriat de crize economice și de fantomele identitare, e comod să aplaude „soluții radicale”.

Ca orice populist de duzină, Farage își înmoaie discursul în „grija pentru siguranța femeilor și fetelor” – un clișeu obosit, folosit ca scuză pentru a arunca la gunoi drepturile fundamentale. De parcă violența și insecuritatea ar dispărea dacă îi deportăm pe cei mai vulnerabili.

Și oamenii îl cred. Pentru că spaima prinde întotdeauna mai repede decât rațiunea. Pentru că e mai simplu să arăți cu degetul spre barca gonflabilă din Canal decât spre lăcomia și corupția care jupoaie economia.

Dincolo de discursul urii

Planul lui Farage nu e doar „radical”. E o negare frontală a întregului edificiu al drepturilor omului. Dacă Marea Britanie chiar s-ar rupe de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trimite un mesaj devastator: că regulile civilizației sunt opționale, că umanitatea poate fi abolită prin vot.

De aici până la justificarea oricărei barbarități mai e doar un pas. Și pasul ăla se face în liniște, cu fiecare tabloid care urlă, cu fiecare politician care zâmbește complice și cu fiecare cetățean care oftează: „Ei, dar ceva trebuie făcut”.

De ce e periculos pentru toată lumea

Să nu ne mințim: Farage nu e doar problema britanicilor. Dacă planurile astea își fac loc în mainstream, ele devin contagioase. Astăzi e Londra, mâine e Paris, poimâine e București. Politicienii de carton au antene fine la astfel de „trenduri”.

Și nu e vorba doar de migranți. Odată ce accepți ideea că un drept fundamental poate fi suspendat în numele panicii colective, accepți totul: cenzura, represiunea, arbitrariul. Cine hrănește monstrul, va ajunge să fie devorat de el.

Între monstru și oglindă

Farage joacă rolul monstrului, dar în oglindă vedem societatea care îl aplaudă. Cine hrănește acești monștri? Nu doar politicienii, nu doar presa isterică, ci și cetățenii care se lasă seduși de iluzia simplificării: „Dacă îi dăm afară pe ei, nouă ne va fi mai bine”.

Numai că realitatea e crudă: nu străinii distrug civilizația, ci ura noastră, transformată în politică de stat.

Adevărata întrebare nu e ce vrea Farage. Întrebarea e: noi, ceilalți, cât de mult suntem dispuși să ne pierdem sufletul pentru a-l asculta?