EXCLUSIV Am călătorit din România în Spania și înapoi și nu am folosit nici măcar o dată certificatul verde

Zilele trecute am călătorit în Spania. Vaccinată fiind, mi-am pregătit codul QR pentru a demostra că am certificat verde. Degeaba, pentru că absolut nimeni, nici măcar în aeroport, nu mi l-au verificat.

Vineri, 26 noiembrie, am călătorit cu avionul, cu o companie low-cost, în Spania. Am avut decolarea de pe Aeroportul Internațional Henri Coandă din Otopeni și am aterizat pe Aroportul Barajas din Madrid. Am salvat pe telefon codul QR prin care se demonstrează că sunt vaccinată împotriva Covid-19. Eram însoțită de cei doi copii ai mei. Ei, pentru că au vârste până în 12 ani, nu au nevoie de certificat verde pentru a călători în Spania.

Am ajuns la aeroport, la Otopeni. Mă așteptam ca fix la intrare să fie un gardian care să ne verifice certificatul verde, așa cum se face la mall sau la hipermarket. Ei bine, nu era nimeni. Am făcut operațiunile de check-in, apoi cele de verificare a bagajelor de mână, am trecut și pe la Poliția de Frontieră pentru a arăta buletinele. După ce am dat o raită prin magazinele Duty-free, am mers la un restaurant și am mâncat nestingheriți.

Fără verificare în avion

Am ajuns, într-un final, și la poarta de îmbarcare. Aici ne întâmpină două angajate drăguțe ale companiei low-cost cu care călătoream. “Aveți adeverință de vaccinare sau ceva printat? Că nouă nu ne funcționează aparatul ca să verificăm codul QR”, îmi spune una din angajatele de la poarta de îmbarcare. Le spun că nu am certificatul de vaccinare printat. Cele două femei se uită la mine, apoi îmi spun: “E ok!”.

Pentru a putea intra în Spania, absolut toți călătorii trebuie să aibă completat un formular de călătorie. După ce treci manual datele despre data vaccinării și tipul de vaccin, care pot fi reale sau nu, ți se generează automat tot un cod QR. Le spun celor două angajate: “Știți, am și formularele pentru Spania completate”. Cele două femei s-au uitat, preț de o secundă-două, de la o distanță de aproximativ un metru la hârtiile mele, nu au scanat nici de data aceasta codurile QR, mi-au cerut biletele de avion și au scris cu un pix roșu pe fiecare dintre ele: “Documente OK”.

În Spania, relaxarea e la ea acasă

După aproximativ trei ore și jumătate am aterizat pe Aeroportul Barajas din Madrid. Aici era îmbulzeală la prezentarea cărților de identitate sau a pașapoartelor. Nu se respecta nicio distanțare socială. După ce am prezentat și noi pașapoartele, am ajuns într-o zonă în care se verificau acele formulare de intrare în țară. Tot așa, fără vreun scanner, telefon sau aparat special de citire coduri QR. S-a uitat un angajat al aeroportului în mare grabă pe cele trei hârtii, nu a scanat absolut nimic, nu cred că a apucat să ne citească nici numele, și ne-a urat, cu ochii veseli: “Bine ați venit în Spania!”

Am stat trei zile în zona Madridului și a orașului Toledo. Am mâncat în restaurante închise, am fost în mall-uri, la muzeu, chiar și la un meci între Real Madrid și Sevilla, pe stadionul Santiago Bernabeu. Peste tot era plin, la capacitate maximă, iar de certificate verde nu am auzit nici măcar o clipă cât am fost în Spania. Nu mai spun de oamenii care mâncau și beau veseli în tradiționalele lor baruri. Totul, ca în zilele bune.

După trei zile ne-am întors acasă, tot cu avionul. La Aeroportul Barajas din Madrid ne-au fost solicitate doar pașapoartele și biletele de avion. Nici vorbă de certifiat verde. Odată ajunși la Otopeni, am trecut pe la ghișeul Poliției de Frontieră, după ce ne-am înghesuit, toți pasagerii din avion, umăr la umăr, pe un culoar strâmt. Nici vorbă de vreo distanțare socială. Am prezentat pașapoartele, ne-au întrebat de unde am sosit, le-am spus că din Madrid, ne-au înapoiat pașapoartele și ne-au urat: “Bine ați venit în România!”.