„Execuție politică la comandă” sau teatrul toxic al Dianei Șoșoacă

Parchetul General a solicitat Parlamentului European ridicarea imunității europarlamentarei Diana Șoșoacă, vizată într-un dosar cu acuzații multiple: de la lipsire de libertate și ultraj, până la propagandă legionară, antisemitism și promovarea de doctrine fasciste, rasiste și xenofobe. Procurorul general, Alex Florența, a transmis oficial cererea către forul european, iar Șoșoacă a reacționat imediat cu un comunicat incendiar.

Din care reținem că:

„Tot ceea ce se vehiculează reprezintă un nou atac politic la adresa mea și a suveraniștilor din România. Acuzațiile sunt halucinații juridice fabricate în laboratoarele unui sistem mafiot care se teme de adevăr și de vocea poporului român”, a spus Șoșoacă, calificând situația drept „o execuție politică la comandă”.

Autopropulsată în rol de martir

Șoșoacă joacă aceeași partitură pe care o știm: se așază în postura de victimă a „mafiei transpartinice” și a „planurilor globaliste de distrugere a României”. În realitate, acuzațiile sunt extrem de precise și documentate. Printre ele, patru fapte de lipsire de libertate, promovarea cultului unor criminali de război și negarea Holocaustului.

Dar Șoșoacă preferă să își cosmetizeze faptele prin retorică suveranistă: „Etichetele de fascist, rasist și xenofob sunt armele ieftine ale celor care nu pot răspunde argumentelor mele. Eu am apărat și voi apăra mereu România, identitatea, valorile și credința acestui popor.”

Dovezile: între legionari și Ceaușescu

Ceea ce numește Șoșoacă „argumente” sunt, de fapt, reverențe fățișe în fața unor figuri întunecate din istoria noastră.

• Noiembrie 2024, Tâncăbești: la comemorarea lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul legionar, Șoșoacă proclama live pe Facebook: „E dreptul meu să consider pe cine vreau eu patriot.”
• Tot atunci, într-un derapaj de neconceput pentru un europarlamentar, a strigat: „Trăiască Legiunea și Căpitanul!”, însoțind urarea de acuzații antisemite revoltătoare: „Rușine tuturor! Ați repetat aceeași putere jidănească!”
• Februarie 2025: în plenul Parlamentului European, Șoșoacă îl glorifica pe Nicolae Ceaușescu, condamnat pentru genocid: „Nimeni nu l-a egalat vreodată.”

Aceste momente nu sunt „halucinații juridice”, ci probe publice, rostite chiar de ea, în direct.

Un pericol asumat

Diana Șoșoacă știe foarte bine ce face. Se hrănește din scandal și din reacțiile indignate ale unei societăți care, din păcate, i-a permis prea multă libertate de expresie în afara cadrului legal. Ea nu e „vocea poporului”, ci un parazit care își extrage energia din furia celor debusolați, din nostalgia bolnavă a celor care visează la dictaturi trecute și din ura celor incapabili să conviețuiască în democrație.

„Solicitarea Parchetului General este o execuție politică la comandă, o încercare disperată de a mă reduce la tăcere, pentru că deranjez mafia transpartinică”, clamează ea. În realitate, nu deranjează mafia, ci democrația. Nu apără poporul, ci îl otrăvește cu teorii conspiraționiste, ură și minciuni.

Dosarul Șoșoacă și întrebarea care doare: sănătatea mintală a aleșilor

Cazul Șoșoacă scoate la lumină o vulnerabilitate uriașă a democrației românești: oricine, indiferent de profilul psihic, poate ajunge în funcții publice. Nu există un filtru real care să protejeze statul de aberații, de dezechilibre periculoase sau de personalități instabile care se hrănesc din scandal și ură.

Dosarul actual – plin de acuzații de lipsire de libertate, ultraj, propagandă legionară și chiar antisemitism – este, în fond, simptomul unei instabilități psihice agresive. Ceea ce pentru un individ obișnuit ar însemna internare și terapie, pentru un politician se traduce în „imunitate parlamentară” și în audiență publică.

Nenea doctorul o așteaptă!

Este urgent să discutăm despre introducerea unui examen psihiatric amănunțit și periodic pentru toți cei care vor să ocupe funcții publice: parlamentari, miniștri, europarlamentari, primari sau șefi de consilii județene. Nu ca o formă de cenzură, ci ca un minim act de responsabilitate față de cetățeni.

Democrația nu poate fi condusă de nevroze, de halucinații colective și de obsesii mesianice. Iar România nu își mai permite luxul de a ridica din umeri în fața evidenței: instabilitatea psihică a unora dintre liderii săi a devenit o problemă de securitate națională.

Curățenia morală

Cazul Șoșoacă nu mai poate fi tratat ca o excentricitate folclorică. Este o problemă serioasă de igienă democratică. O țară membră a Uniunii Europene și a NATO nu își poate permite ca reprezentanții săi la Bruxelles să strige „Trăiască Legiunea și Căpitanul” sau să glorifice dictatori.

Dacă Europa va ridica imunitatea Dianei Șoșoacă, România va avea șansa să dovedească că poate separa libertatea de expresie de propagarea ideologiilor criminale. Iar dacă nu, atunci va fi încă un semnal că am acceptat să trăim într-o „eră a ticăloșilor”, unde vocea isteriei și a imposturii răsună mai tare decât vocea rațiunii