Facturile la energie și promisiunea eternă a ieftinirii: un film prost, reluat la nesfârșit

Ministrul Energiei iese și promite scăderi de 20-25% la facturi „în șase luni”. Iar spectatorul român tresare, din nou, între speranță și sarcasm. Nu e pentru prima oară când ni se vinde același film prost, cu titlul „relaxarea facturilor”, în care deznodământul e mereu amânat, iar publicul plătește biletul în rate, printr-o iarnă de nervi și atacuri de panică la cutia poștală.

Energia – sectorul „menajat” pentru rechini și interpuși

România n-a avut niciodată o strategie serioasă în energie, ci doar o combinație între improvizații și complicități. Hidrocentralele, termocentralele, parcurile eoliene – toate au fost lăsate de izbeliște sau scoase la tarabă pentru intermediari cu relații politice.

S-au inventat scheme, plafonări, subvenții, dar niciodată nu s-a umblat la cauza principală: un stat care refuză să controleze lanțul de valoare și îl cedează, cu bună știință, unor firme care profită din diferențele de preț.

De aici apare paradoxul: România produce energie mai multă decât consumă, dar românul de rând plătește ca și cum ar fi conectat la o priză din Elveția.

Promisiunea politică vs. realitatea economică

Un minus de 20-25% pe facturi ar fi un adevărat balsam electoral, dar ce înseamnă concret? Statul trebuie să compenseze pierderile furnizorilor ori să reducă taxele incluse în preț. Ori, mai degrabă, va încerca să jongleze cu scheme pe termen scurt, lăsând pentru viitor nota de plată. E un scenariu clasic: azi câștigăm timp, mâine plătim dublu.

Șanse reale ca românul să nu mai intre în panică atunci când își deschide plicul cu factura? Minime. Pentru că, de fiecare dată când vine un val de promisiuni, pe piață se strecoară un nou intermediar, o nouă companie „consultantă”, un nou contract bănos.

Energia ca sursă de anxietate națională

În alte țări, factura la curent sau gaze e o formalitate lunară. La noi e o ruletă rusească: unii primesc compensații, alții nu, unii plătesc dublu pentru aceeași casă, alții se trezesc cu sume astronomice generate de erori „tehnice”. De aici și fenomenul social al facturii ca atac de panică. Nu e doar o cifră pe o hârtie, ci o condamnare la sărăcie, la privațiuni, la renunțarea la medicamente sau la mâncare mai bună.

Ce ar însemna o reformă reală

Dacă ar fi sincer, un ministru al Energiei ar vorbi nu despre „ieșiri pe șest” cu reduceri temporare, ci despre:

• investiții serioase în infrastructură,
• reînnoirea rețelelor de transport,
• eliminarea paraziților comerciali dintre producător și consumator,
• politici de eficiență energetică aplicate cu cap.

Doar atunci ar putea românul să respire liniștit, să nu mai privească factura ca pe un dușman public numărul unu.

Panaceu electoral, nu soluție reală

Promisiunea scăderii cu 25% e un calmant verbal, nu o terapie pentru boala cronică a energiei din România. Factura rămâne un teren minat, iar atacurile de panică nu dispar din vorbe frumoase. Atât timp cât statul preferă să menajeze interpușii și să perpetueze confuzia, „ieftinirea” va fi doar un mit electoral.

Iar noi vom continua să ne uităm la plicul de la furnizor cu acea senzație familiară: „Oare cât costă luna asta dreptul de a aprinde un bec?”

Ce a declarat ministrul Energiei, Bogdan Ivan

Anunț despre scăderea facturilor cu 20–25 % în șase luni

„Am adus la aceeaşi masă ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei), producători, furnizori, distribuitori de energie electrică, bursele, pentru a găsi o formulă prin care să scădem preţul. (…) Am reuşit ca, după dezbateri interminabile, de zeci de ore, să cădem de acord asupra unor puncte care ar putea să ducă la reducerea preţului la energie pe termen scurt şi mediu. (…) Ieri am căzut de acord pe o formă finală, iar săptămâna viitoare o să le prezint într-o conferinţă de presă, împreună cu cei implicaţi…”
— Bogdan Ivan, conform Antena 3 CNN.

Motivele scumpirii actuale a energiei

• Retragerea a 7.000 MW din producție – în special centrale pe bază de gaz și cărbune – fără înlocuiri adecvate. Adlerul scumpă energie s-a agravat după eliminarea acestor capacități.
  „Au fost luate, de a lungul timpului, o serie de decizii care au făcut ca România să aibă cea scumpă energie din Europa, cum ar fi faptul că au fost scoşi din producţie ‘7.000 de megawaţi, o producţie în bandă bazată pe gaz şi pe cărbune’ și a fost asumată cea mai ambiţioasă ţintă de decarbonizare din toată Uniunea Europeană.”

Context mai larg: inclusiv sprijin pentru consumatorii vulnerabili

• Voucher de 50 lei lunar pentru vulnerabili:
  „Aproximativ 3,7 milioane de consumatori… facturile s au dublat… Pentru cei cu venituri mici, consumatori vulnerabili, primesc un voucher de 50 lei, lunar, care va acoperi o parte din această creștere.”
• Importuri la prețuri uriașe pe intervalul de vârf (18:00–22:00) versus surplusul nevalorificat din timpul zilei:
  „România importă 20 % din necesarul de energie… în perioada de vârf, când este cel mai scump preț. În intervalul 10:00–18:00 sunt perioade în care prețul e chiar zero… România are surplus de energie pe timpul zilei… iar seara importă de 1.000 de ori mai scump.”
• Lipsa de interconectare și infrastructură:
  „Ne afectează lipsa rețelelor de interconectare dintre Austria și Germania, care oprește accesul nostru la energie ieftină din Europa de Vest.”.
• Producție redusă, proiecte blocate:
  „Producţia de energie bazată pe cărbune şi gaz a scăzut în ultimii zece ani cu 56 %. Am oprit mai bine de jumătate. Dar nu le-am înlocuit decât într o foarte mică măsură. (…) Cu Hidroelectrica avem şapte proiecte… blocate în instanţă… Am pornit procedurile pentru Iernut… și un proiect la Mintia…”.

Războiul prizelor: ”o nouă speranță” sau ”factura contraatacă”?

Ministrul Bogdan Ivan se bazează pe un acord de compromis între toate părțile implicate (furnizori, producători, ANRE, bursă) pentru a reduce prețul energiei cu 20–25 % într-un termen de aproximativ șase luni – anunț care ar urma să fie prezentat oficial într-o conferință de presă săptămâna viitoare.

El subliniază că scumpirea actuală a fost generată de decizii strategice neinspirate – eliminarea capacităților constante, interdependență slabă cu piața europeană, proiecte de producție blocate.

Contextul social, cu facturi dublate și sprijin modest pentru cei cu venituri mici, face ca pandemoniul facturilor să fie o urgență reală pentru consumatorul obișnuit.

Între timp… plătim facturi gogonate, fiindcă rechinii sunt flămânzi tare. Au stat prea mult deoparte și le e fomică la burtică.