Festivalul Mamaia 2025 – ce mai înseamnă muzica ușoară astăzi

Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia” debutează în seara de 22 august 2025 în Piațeta Perla, transformată pentru șase seri într-o scenă de referință pentru acest gen. Televiziunea Română este partener media și transmite spectacolele în direct prin TVR 2 și online pe TVR+, dar și prin TVRi și TVR Moldova pentru diaspora.

Ediția 62: Mamaia renaște pe ritmuri clasice și noi

Evenimentul își păstrează formatul tradițional, cu două secțiuni esențiale—Creație și Interpretare—prin care promovează tineri talentați și încurajează compozitorii români.

Generații pe aceeași scenă

Nopțile de vineri, sâmbătă și duminică sunt dominate de artiști consacrați. Pe 22 august, deschiderea este ”regală”: Catinca Leu, Lidia Buble și Paul Surugiu Fuego revine după 32 de ani în locul unde a pornit ascensiunea lui, alături de laureate ale festivalului din anii ’80: Marina Florea, Gina Pătrașcu și alții.

Sâmbătă, 23 august, scena e ocupată de Marina Voica, Delia, Marcel Pavel, Anca Țurcașiu, Monica Anghel, Dida Drăgan, Aurelian Temișan și colegi de generație, iar duminică, în ultima seară, se întrepătrund tradiția și prezentul: Corina Chiriac, Nico, Andrei Ursu, Andia și Cristian Faur.

În toate seriile, orchestra Festivalului Mamaia, condusă de Andrei Tudor, oferă acompaniamentul necesar pentru a pune în valoare prestațiile live—pe bune, nu presetări.

O punte între trecut și viitor

Festivalul e mai mult decât un concurs – e un simbol cultural. Așa cum punctează organizatorii, Mamaia este un brand național, un festival-relicvă care predă ștafeta sentimentului muzical de generație în generație. Este un loc unde „muzica ușoară” nu e muzică de consum rapid, ci artă live cu orchestră, tradiție și emoție.

nu vom fi de față…

Ce mai înseamnă azi muzica ușoară românească?

1. Un refugiu cultural – În era algoritmilor și streamingului, Mamaia încă oferă valoare prin întâlnire live, secțiuni competiționale și prezență scenică palpabilă.
2. Un test de vocație – Tinerii care trec de preselecție (listă cu finaliști în secțiunile Creație și Interpretare disponibilă online) dovedesc că muzica ușoară încă renaște din pasiune, nu din playlisturi generate automat.
3. Un pact între generații – Un vocal al anilor ’80 parcă îi privește cu blândețe pe artiștii noi din prezent. Genul redevine un act de continuitate, nu doar nostalgie.
4. O declarație de rezistență culturală – În fața modei globale, Mamaia spune: „Da, suntem pop, suntem ușori, dar suntem noi.”

Mamaia – nu doar festival, ci identitate culturală

Când se vor stinge luminile în Piațeta Perla pe 24 august, nu se va încheia doar un spectacol. Se reia ritmul unei tradiții care refuză să dispară.

Muzica ușoară românească, azi, poate părea efemeră, dar la Mamaia ea prinde contur în note live, emoție palpabilă și invitație transmisă din generație în generație.

În lumea digitală se ascultă orice; la Mamaia, publicul nu ascultă, ci se lasă ”atins”.

Cui i se mai adresează muzica ușoară în era tehno-manelelor?

Muzica ușoară românească, cu orchestra ei live, refrenele curate și dicția impecabilă, pare astăzi un gen refugiat într-o rezervație. Într-o țară unde adolescenții fac playback pe TikTok și cluburile ard de dimineața până seara pe manele remixate cu beat-uri de techno, întrebarea devine legitimă: cine mai are răbdare să asculte o piesă de patru minute cu versuri articulate și orchestră?

1. Publicul nostalgic – Cei care au trăit anii ’70-’90, pentru care Mamaia era apogeul verii culturale. Ei găsesc în festival o confirmare că România n-a fost mereu doar o piață de consum muzical, ci și un atelier de talente. Pentru acest public, „muzica ușoară” e un spațiu emoțional, nu doar sonor.
2. Generația de mijloc dezgustată de zgomot – Sunt oameni între 30 și 50 de ani care nu se mai regăsesc nici în isteria manelelor cu beat de Ibiza, nici în trap-ul autohtonizat, nici în pop-ul standardizat după algoritm. Pentru ei, Mamaia aduce un alt fel de confort auditiv: muzică de ascultat, nu doar de dansat cu sticla în mână.
3. Tinerii curioși de altceva – Poate părea paradoxal, dar există și liceeni sau studenți care, tocmai fiind sătui de uniformizarea sonoră a playlisturilor, descoperă „muzica ușoară” ca pe un exotism. Pentru un adolescent din 2025, să vezi pe scenă o orchestră întreagă care cântă live e la fel de exotic ca un concert rock în anii ’50 pentru americanii crescuți cu swing-ul.
4. Diaspora – Românii din afara granițelor, rupți între cultura de adopție și amintirea casei, văd în muzica ușoară un semn de continuitate. Nu e „cool”, dar e a lor. Când Corina Chiriac sau Fuego cântă la Mamaia, diaspora simte că România nu se topește complet în globalizare.

Amar-ironic…

În era tehno-manelelor, muzica ușoară nu mai e mainstream. Dar nici nu e moartă. Ea funcționează ca un limbaj de minoritate cultă, un fel de club select, unde se intră nu pentru hype, ci pentru memorie, emoție și respirația unei orchestre care n-are nevoie de laptop.

Și asta e miza festivalului: să rămână insula de decență sonoră într-un ocean unde boxele urlă același refren cu trei cuvinte și beat-ul standardizat global.