Finanțarea nerușinării politice: de ce are dreptate Ilie Bolojan și cum putem opri jaful legal numit „subvenție de partid”

Președintele interimar al României propune, în sfârșit, o reformă de bun-simț: partidele să nu mai toace milioane de euro din banii publici pe afișe, chermeze și postaci, ci să investească în oameni pregătiți. Sau, și mai bine, să învețe să se autofinanțeze ca în democrațiile reale.

O declarație normală, într-un peisaj anormal

Ilie Bolojan, președinte interimar al României (aflat la finalul mandatului de 100 de zile), omul venit din administrația publică reală, nu din bula de partid, a lansat o idee care ar trebui să zguduie până în temelii clasa politică românească: „Sumele alocate partidelor politice pot fi reduse” – și nu doar reduse, ci folosite responsabil, pentru formarea oamenilor din partide, după modelul german.

Într-o țară unde subvenția politică a devenit mila lunară pentru incompetenta de partid, această poziție pare radicală. Dar este, în realitate, singura logică. Pentru că în România, din păcate, banii publici sunt aruncați direct în gura unor partide care nu dau nimic înapoi, nici în idei, nici în calitate umană, nici în competență administrativă.

Cum funcționează modelul german

Ce propune Bolojan nu e o fantezie. În Germania, partidele primesc bani publici, dar nu ca să-și plătească like-urile pe Facebook sau să-și scoată liderii din datorii personale. Statul finanțează fundațiile partidelor, instituții paralele, dedicate formării, documentării și gândirii politice. Ele organizează cursuri, publică studii, oferă burse și creează o generație de oameni politici care știu măcar pe ce lume trăiesc.

În România, însă, totul e grotesc. Nu avem „Konrad Adenauer Stiftung” – avem „Fundulețul lui Ghiță, șeful de la județ”. Nu avem think tank-uri – avem tancuri de bălegar ideologic, din care se ivesc candidați care nu pot lega trei fraze.

Subvenția – o anomalie bugetară cu pretenții democratice

În 2024, partidele din România au primit aproximativ 50 de milioane de euro de la bugetul de stat. În plină criză, cu spitale subfinanțate, școli cu WC în curte și administrații locale în pragul falimentului. Suma a fost împărțită în funcție de scorul electoral și, în mod rușinos, partidele au folosit-o la ce se pricep mai bine: propagandă, presă obedientă, firme de casă și campanii sub acoperire.

Nimeni nu a fost întrebat. Nimeni nu a dat socoteală.

PSD și PNL au cheltuit milioane pe televiziuni și influenceri cu voce dulce și mesaj scris de consultant. AUR a turnat bani în propaganda online, platforme obscure și bannere cu „Țara înainte de toate”. Iar partidele mici, care nu au nici lideri, nici viziune, s-au mulțumit să-și plătească chiriile sediilor goale.

Practic, banii publici au fost transformați într-un fel de pensie specială pentru partide. Iar cei care „cotizează” – adică cetățeanul de rând – n-au primit nimic în schimb: nici politicieni mai educați, nici proiecte mai bune, nici măcar o dezbatere decentă.

Unde duce acest sistem: politicieni analfabeți și campanii sinistre

Rezultatul direct al acestei finanțări opace este decăderea inteligenței politice românești. De ce s-ar mai chinui un partid să-și convingă membrii să doneze, să organizeze conferințe, să-și caute sponsori, dacă statul îi livrează lunar bani ca pe un salariu garantat?

Asta a dus la:

• apariția politicienilor de carton, formați nu prin merit, ci prin loialitate față de șeful de filială;
• eliminarea gândirii critice în partide, unde totul se reduce la „ce buget primim de la centru”;
• finanțarea ticăloșiei, în locul competenței. Mai mulți bani înseamnă mai multe afișe cu fețe false, nu mai mulți profesioniști trimiși la școală;
• dependență cronică de stat, adică exact ce partidele pretind că vor să combată.

Ce propune Bolojan: o reformă simplă, dar explozivă

Ilie Bolojan sugerează ceva care pare banal: să investim în pregătirea oamenilor politici, nu în cultul personalității și publicitatea agresivă. În loc să plătim sute de mii de euro pentru panouri cu mesaje gen „E timpul românilor”, mai bine am da acei bani pentru:

• cursuri de administrație publică;
• școli de politici publice;
• stagii internaționale pentru tineri din partide;
• traducerea și difuzarea de studii comparative despre bună guvernare;
• burse pentru cei care chiar vor să reformeze România, nu să o păcălească.

Dar această idee e letală pentru sistemul actual. Pentru că scoate la iveală goliciunea partidelor mari. Le obligă să-și justifice existența, să devină mai inteligente, să concureze real, nu doar financiar.

Ce-ar trebui să urmeze: un moratoriu pe finanțarea partidelor?

Declarația lui Bolojan ar trebui să fie doar începutul. Ce ar fi dacă am merge mai departe și am impune:

• o limitare severă a sumelor maxime alocate anual partidelor (nu mai mult de 5 milioane de euro în total);
• condiționarea subvenției de activitatea politică reală (nu ai activitate parlamentară, nu ai campanii educative, nu primești bani);
• publicarea lunară a cheltuielilor în format deschis (fiecare leu cheltuit, pe ce și pentru ce);
• interzicerea utilizării banilor publici în propagandă media, spoturi și publicitate electorală;
• și, mai ales, crearea unei Autorități Independente de Etică Partinică, care să monitorizeze nu doar legalitatea, ci și moralitatea folosirii banului public.

O idee care ar trebui să devină lege

Ilie Bolojan nu e revoluționar. Nu vine cu fanfara. Dar vine cu bun-simț administrativ, rar în politica românească. Declarația lui este un duș rece pentru o clasă politică care s-a obișnuit să fie întreținută ca un copil de bani gata.

Sperăm că va avea curajul să transforme ideea în proiect concret. Și sperăm ca românii să nu uite prea curând cine a spus primul, cu voce tare: Ajunge cu sinecurile. Ajunge cu propaganda plătită din buzunarul nostru. Dați-ne oameni competenți, nu lozinci și spoieli.

Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu cu Bolojan, atunci cu cine?

Cum funcționează azi acest ”sistem”

La data de 21 mai 2025, finanțarea partidelor politice din România de la bugetul de stat se desfășoară conform prevederilor Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Această lege stabilește că partidele politice pot primi subvenții anuale de la bugetul de stat, într-un cuantum cuprins între 0,01% și 0,04% din Produsul Intern Brut (PIB).

Mecanismul de alocare a subvențiilor

Subvențiile sunt acordate lunar de către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și se distribuie partidelor politice în funcție de rezultatele obținute la alegerile parlamentare și locale. Partidele care au obținut un număr semnificativ de voturi sau mandate beneficiază de sume mai mari. De exemplu, în luna mai 2025, AEP a virat următoarele sume:

• Partidul Social Democrat (PSD): 12.000.000 lei
• Partidul Național Liberal (PNL): 10.000.000 lei
• Uniunea Salvați România (USR): 5.000.000 lei
• Alianța pentru Unirea Românilor (AUR): 3.727.968 lei
• Partidul Mișcarea Populară (PMP): 89.197 lei

Sumele sunt aproximative și au fost extrase din documentele publicate de AEP.

Utilizarea subvențiilor

Partidele politice pot utiliza subvențiile pentru:

• Cheltuieli administrative (chirii, utilități, întreținere)
• Cheltuieli de personal (salarii, contribuții sociale)
• Activități de promovare și propagandă (publicitate, materiale promoționale)
• Consultanță politică și sondaje de opinie
• Organizarea de activități cu caracter politic

Este important de menționat că partidele sunt obligate să raporteze periodic modul în care au cheltuit subvențiile primite, însă nivelul de transparență variază.

Rambursarea cheltuielilor electorale

Pe lângă subvențiile lunare, partidele politice pot beneficia și de rambursarea cheltuielilor electorale, în condițiile în care respectă anumite criterii legale și proceduri stabilite de AEP. În anul 2024, bugetul alocat pentru rambursarea cheltuielilor electorale a fost de 446,6 milioane de lei, iar pentru 2025 se estimează un buget de 233 de milioane de lei.

Cheltuieli inutile cu politicieni de carton

Finanțarea partidelor politice de la bugetul de stat în România, la data de 21 mai 2025, continuă să fie un subiect de dezbatere publică, în special în ceea ce privește eficiența utilizării fondurilor și nivelul de transparență în cheltuirea acestora. Declarațiile recente ale președintelui interimar Ilie Bolojan, care susține reducerea și reglementarea mai strictă a acestor sume, reflectă preocupările legate de modul în care partidele politice gestionează resursele publice.