BNR joacă defensiv într-o economie expusă

Într-un context în care dobânda-cheie rămâne neschimbată, iar inflația își reia tendința ascendentă, miza nu mai este dacă Banca Națională va reduce dobânzile, ci când – și dacă – statul va reuși să-și recapete credibilitatea fiscală.

Fiscalitatea redeschide inflația. Cu o dobândă-cheie menținută la 6,5% și cu o inflație care surprinde din nou în sus, România se află într-un moment în care instrumentele monetare au devenit ineficiente fără un sprijin fiscal credibil. Creșterea TVA-ului, majorarea accizelor și liberalizarea prețurilor la energie electrica reprezintă un șoc fiscal de proporții, ale cărui efecte riscă să blocheze întregul proces de dezinflație construit cu eforturi în ultimii ani.

Inflație persistentă, spațiu de manevră tot mai îngust

BNR nu este într-o poziție de atac. Nu poate stimula, nu poate relaxa, nu poate grăbi scăderea dobânzilor fără riscul de a alimenta noi presiuni asupra cursului și asupra anticipațiilor inflaționiste. În schimb, joacă o politică monetară defensivă, marcată de prudență: statul fiscalizează, iar BNR plătește prețul încrederii.

Inflație din politici publice

Rata inflației – 5,66% la final de iulie – a depășit din nou prognozele BNR. Dar nu cererea internă e problema. Nu salariile, nu consumul, nu creditarea. Este efectul politicilor fiscale proinflaționiste, care se manifestă nu doar asupra prețurilor, ci și asupra credibilității instituționale. Erste estimează că inflația totală va ajunge la 7,5% până la finalul anului, iar inflația de bază, neafectată de energie sau alimente, va urca spre 6,5%.

Aceasta este o inflație politică. O inflație indusă de decizii fiscale, care lovește direct în eficiența politicii monetare și limitează spațiul de relaxare.

13:07 • ECONOMIE

Inegalitatea veniturilor în România: 0,6 % dintre deponenți controlează 28 % din depozitele bancare. Cum stăm la venituri

07:21, 03.08.2025 • ECONOMIE

România, gata să tipărească euro. Când se va transforma tehnologia în monedă reală?

Raportul Erste notează că reducerea dobânzilor este puțin probabilă înainte de primăvara lui 2026, când noul Raport asupra inflației va permite o evaluare mai clară a efectelor fiscale. Până atunci, BNR va continua o relaxare tăcută, prin injecții de lichiditate și control fin al pieței monetare. Este o strategie de menținere a echilibrului într-un mediu incert, cu presiuni politice și economice multiple.

Această strategie de „management al incertitudinii” reflectă recunoașterea faptului că politica monetară nu mai poate fi singură în fața șocurilor. Este un semnal tacit transmis guvernului: „fiscalitatea devine noua linie de front.”

Presiuni pe curs

Un alt efect al dezechilibrelor fiscale și al întârzierii consolidării bugetare este presiunea asupra cursului de schimb. BNR a evitat în ultimul an o depreciere abruptă a leului, dar Erste avertizează că fără o corecție fiscală reală, presiunile externe se vor acumula, în special pe fondul reducerii apetitului pentru titluri de stat românești.

Cine conduce cu adevărat politica economică?

În cele din urmă, întrebarea care se conturează din tăcerea deciziei BNR este una strategică: cine deține cu adevărat timona politicii economice în România?

Răspunsul, deocamdată, este ambiguu. În lipsa unei coordonări autentice între politici fiscale și monetare, BNR va rămâne gardianul unei stabilități fragile, iar economia – captivă unui joc în care inflația e o consecință deliberată.

2025, anul în care fiscalitatea redeschide inflația

În timp ce BNR joacă în apărare, Guvernul redeschide jocul inflației prin politici fiscale prociclice.

În 2025, România reînvață un adevăr ignorat prea ușor în ultimii ani: inflația este mai degrabă un efect al deciziilor politice decât al forțelor pieței.