Floarea care înșală simțurile – „cadavru viu” cu parfum letal

Amorphophallus titanum, cunoscută sub numele de „floarea cadavru”, este una dintre cele mai rare plante de pe Pământ. Spectacolul înfloririi sale, însoțit de un miros insuportabil de hoit, atrage mii de curioși și pasionați de natură din întreaga lume.

„Floarea cadavru”, spectaculoasă, dar greu de suportat

Amorphophallus titanum, originară din pădurile tropicale din Sumatra, este faimoasă nu doar pentru dimensiunile uriașe ale inflorescenței sale, care pot atinge peste 3 metri înălțime, ci și pentru mirosul său respingător. Când înflorește, planta emite un parfum intens de carne putrezită, menit să atragă insecte necrofage precum muștele și gândacii, care o ajută la polenizare.

Inflorescența este formată dintr-un ax central, numit spadice, înconjurat de o „pătură” mare, denumită spată. Închisă la început, spata se deschide treptat și dezvăluie un interior roșu-purpuriu intens. Exteriorul ei este verde sau crem. Spadicele este înalt, poate trece de trei metri, și are o culoare galben-maronie.

Floarea se dezvoltă mai multe luni, iar în ultima etapă crește rapid, chiar și 15 cm pe zi. În ciuda acestui efort, înflorește doar pentru una-două zile. În această scurtă perioadă, emite căldură și un miros respingător, asemănător cu cel al cărnii putrezite. Acest „parfum” atrage insecte specializate în astfel de mirosuri (muște și gândaci) care ajută la polenizare.

După polenizare, florile devin fructe rotunde, roșii sau portocalii. Pentru ca ele să fie răspândite, spata și partea de sus a spadicelui cad. Apoi, planta intră într-o fază de repaus. Fructele sunt adesea mâncate și împrăștiate de păsări mari, notează Britannica.

Planta studiată din greu

Pe lângă aspectul său unic, floarea cadavru este studiată intens pentru adaptările sale biologice neobișnuite. Tubul uriaș al inflorescenței se încălzește în timpul înfloririi, ajungând la temperatura corpului uman, o strategie care ajută la dispersia mirosului. Această încălzire activă este un proces rar în lumea vegetală și atrage interesul cercetătorilor.

Din păcate, planta este în pericol de dispariție în habitatul său natural, din cauza defrișărilor masive și schimbărilor climatice. Numeroase programe de conservare încearcă să salveze specia prin cultivare controlată în grădini botanice.