„Ideea studiului a apărut în 2016, când profesorul Justin Stebbing, oncolog la ARU (Universitatea de Stat din Cambridge), a citit despre o fosilă de dinozaur cu o tumoare în maxilar. Această tumoare, cunoscută sub numele de ameloblastom, este un neoplasm benign care apare și la oameni, ceea ce a stârnit curiozitatea cu privire la asemănările moleculare dintre cancerele antice și cele moderne”, a subliniat Interesting Engineering.

Până în 2017, o echipă de cercetători obținuse fosila și începuse analiza detaliată.

„L-am adus și practic l-am găurit cu un burghiu foarte, foarte, foarte subțire”, a declarat Dr. Biancastella Cereser de la Imperial College, co-autoarea studiului.

Folosind microscopia electronică cu scanare de înaltă rezoluție, echipa a descoperit structuri care arătau ca niște globule roșii în osul fosilizat.

„Până de curând, fosilele erau utile în principal pentru studierea structurilor dure, precum cochiliile și oasele. Dar dacă încercăm să studiem elementele constitutive ale vieții sau cancerul, acum știm că putem vedea și țesuturi moi. Am putea vedea țesutul canceros în sine”, a explicat Stebbing.

Prin identificarea proteinelor conservate și a biomarkerilor, oamenii de știință au stabilit că pot obține informații despre bolile de care sufereau creaturile preistorice, inclusiv cancerul, ceea ce ar putea avea un impact asupra viitoarelor tratamente pentru oameni.

„Proteinele, în special cele găsite în țesuturile calcificate, cum ar fi osul, sunt mai stabile decât ADN-ul și mai puțin predispuse la degradare și contaminare. Acest lucru le face candidați ideali pentru studierea bolilor antice, inclusiv a cancerului, în specimenele paleontologice”, a adăugat profesorul Stebbing.

În ciuda faptului că oamenii credeau că recuperarea ADN-ului dinozaurilor ar putea readuce la viață creaturile, Stebbing a subliniat:

„Jurassic Park (filmul) este fals… nu putem obține ADN din el pentru că este distrus de timp și de intemperii. Dar am descoperit că am găsit de fapt proteine ​​în țesuturile moi care pot supraviețui în timp.”

Cercetătorii cred că studierea cancerului la astfel de organisme antice ar putea „să ne ajute să înțelegem rolul mediului în dezvoltarea cancerului” și, în cele din urmă, să contribuie la dezvoltarea unor tratamente mai bune pentru oameni.

În același timp, oamenii de știință au subliniat importanța conservării fosilelor și au cerut „coordonarea eforturilor pe termen lung de conservare a fosilelor pentru a asigura accesul viitorilor cercetători la specimene potrivite pentru studii moleculare avansate”.