Franţa: Rezultate umilitoare pentru partidele tradiţionale la alegerile de duminică

Rezultatele primul tur al alegerilor prezidenţiale desfăşurate duminică în Franța au constituit o lovitură puternică pentru partidele tradiţionale de dreapta şi de stânga, aflate deja în agonie de ani de zile în Franţa, arată AFP.

Acum, tot ce mai pot face socialiştii şi republicanii este să își pună mari speranțe în alegerile legislative din iunie, care se anunţă decisive pentru viitorul lor.

Conform primelor rezultate cu privire la votul de duminică, candidata socialistă Anne Hidalgo a obţinut un rezultat umilitor, fără precedent, în jur de 2% sau poate chiar mai puţin, în timp ce dreapta (Les Républicains, LR) reprezentată de Valérie Pécresse a înregistrat o înfrângere istorică cu sub 5% din voturi.

Pentru turul II, Anne Hidalgo le-a cerut susținătorilor săi, un vot în favoarea lui Emmanuel Macron cu scopul de a contracara extrema dreaptă, promiţând totodată că lupta va continua „pentru a pune piedici în calea proiectelor nedrepte” purtate de preşedintele în funcţie.

Căderea casei socialiste, subminată de diviziunile sale ideologice şi de conflictele de egocentrism, s-a accelerat sub mandatul preşedintelui François Hollande (2012-2017) care a fost nevoit să renunţe la candidatura pentru un al doilea mandat în 2017.

Dinamitat de un candidat venit, totuşi, din rândurile sale, Emmanuel Macron, Partidul Socialist a înregistrat atunci un eşec istoric în primul tur, candidatul său Benoît Hamon câştigând doar 6,36% din voturi.

Revenind la Anne Hidalgo, campania ei a fost marcată de propuneri descrise ca nerealiste sau demagogice, precum dublarea salariilor profesorilor, şi de tergiversările privind organizarea unor primare cu scopul de a uni stânga.

Politologul şi fostul ales de dreapta Dominique Reynié, care situează începutul declinului PS la mijlocul anilor 1980 spune că „stânga nu a reuşit niciodată să-şi regăsească clasele populare, pentru că, în loc să facă un fel de revoluţie, a rămas un partid de aleşi şi funcţionari publici. Nu este ilegitim, dar nu este suficient”.

În același timp, la dreapta, partidul de inspiraţie gaullistă, Les Républicains, nu şi-a revenit niciodată cu adevărat după înfrângerea liderului său şi preşedinte în exerciţiu Nicolas Sarkozy, în 2012, şi a luptat mult timp să-şi găsească un lider.

Chiar dacă de numele preşedintelui regiunii Ile-de-France (regiunea Paris), Valérie Pécresse, au fost legate oarecare speranțe, după urcarea în sondaje, ea a ajuns în decor, cu un rezultat sub 5% din voturi, potrivit estimărilor, ceea ce înseamnă un scor fără precedent pentru formaţiunea sa.

Valérie Pécresse nu a reuşit să impună un discurs clar între radicalizarea unei părţi a LR şi afirmarea unei drepte republicane insensibile la ideile de extremă dreaptă.

„Problema de azi cu dreapta este că este sfâşiată între un electorat moderat trecut alături de Macron, care nu se regăseşte în deriva lui autoritară, chiar xenofobă, şi un electorat îmbătrânit, foarte conservator şi tentat de discursul extremei drepte”, a explicat politologul Rémy Lefebvre în revista Grand Continent din 7 aprilie.

„Se întâmplă pentru dreapta ce s-a întâmplat pentru PS” în 2017, blocat între Macron şi liderul stângii radicale, Jean-Luc Mélenchon. „În prezent, dreapta se află prinsă între Macron şi extrema dreaptă”, a subliniat el.

Scena politică s-a animat, însă, o dată cu apariția fostului jurnalist ultraradical Eric Zemmour şi ambiţia lui declarată de a şterge frontierele dintre dreapta şi extrema dreaptă au dat roade. În toamnă, unul dintre responsabilii de frunte ai LR, Eric Ciotti, a afirmat că preferă să voteze pentru Zemmour decât pentru Macron, eliminând deja fragilul „cordon imunitar” susţinut de liderii istorici ai dreptei, inclusiv fostul preşedinte Jacques Chirac, decedat în 2019.

Socialiştii şi republicanii deopotrivă vor avea acum privirile îndreptate spre alegerile legislative din iunie, care se anunţă ca o ultimă luptă.

Partidul Socialist are în prezent 25 de deputaţi din totalul de 577. „Asta va pune cu adevărat probleme de supravieţuire, pentru că în Franţa subvenţiile publice care finanţează cea mai mare parte a partidelor politice sunt calculate în funcţie de rezultatul alegerilor legislative şi de numărul de deputaţi. Dacă la scorul foarte slab al prezidenţialelor se adaugă o dezamăgire la legislative (…), se va pune problema supravieţuirii partidului în forma sa actuală”, afirmă Frédéric Sawicki, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Paris 1 Pantheon-Sorbonne.