Marina franceză intenționează să achiziționeze și să pună în funcțiune un nou superportavion numit Porte-avions de nouvelle génération (PA-Ng), sau „portavion de nouă generație”, care ar trebui să fie gata până în 2038.

Producția unora dintre primele componente ale navei trebuia să înceapă în 2025, dar construcția propriu-zisă a navei va începe probabil abia în 2031. În același timp, există nuanțe în ceea ce privește construirea unei astfel de nave, având în vedere amenințarea tot mai mare din partea Federației Ruse, arată, expertul în probleme militare internaționale, Kazimierz Pulaski de la Varșovia și consultantul Pentagonului, Ruben F. Johnson, pentru  19fortyfive.

„Având în vedere amploarea efortului de construire a acestei nave și limitările asociate cu existența unui singur portavion, se pune întrebarea dacă merită să se cheltuiască bani pe acesta, având în vedere cerințele generale ale securității naționale a Franței. Întrebarea nu este atât dacă prețul este prea mare, cât dacă, în fața amenințării crescânde din partea președintelui rus Vladimir Putin, care urmărește în mod clar să declanșeze războiul asupra întregii Europe, acest portavion este de o importanță critică pentru forțele armate franceze sau este prea scump în ceea ce privește costul de oportunitate al funcționării sale”, a subliniat expertul.

Potrivit acestuia, întrebarea cât de multă nevoie are Franța de un portavion începe să primească răspuns prin deciziile luate în timpul administrației Barack Obama.

În calitate de președinte al SUA, Obama l-a ridiculizat pe adversarul său republican din 2012, fostul guvernator al statului Massachusetts, Mitt Romney, care a spus că Rusia reprezintă în continuare cea mai mare amenințare geopolitică la adresa SUA. La care Barack a răspuns: „Anii 1980 strigă și cer înapoi politica lor externă.”. După cum scrie Johnson, Obama a făcut apoi o „virare către Asia”, explicând retragerea unor active militare americane din Europa de către SUA.

„Aceasta a lăsat Franța și Marina Regală a Marii Britanii – cu trei portavioane la acea vreme – cu responsabilitatea exclusivă de a apăra Groenlanda, Islanda și Scoția în Atlantic, precum și rutele maritime transatlantice”, și-a amintit consultantul Pentagonului.

Expertul a menționat că, chiar și atunci, Franța ar avea nevoie de un portavion doar pentru a-și îndeplini obligațiile față de NATO și pentru a continua să fie o putere maritimă cu capabilități deosebite care se extind dincolo de Europa și regiunea mediteraneană.

Impactul războiului rusesc din Ucraina

În același timp, potrivit lui Johnson, invazia rusă a Ucrainei a făcut ca prezența portavionului francez să fie și mai importantă pentru NATO și alți parteneri din regiune.

„Prima și principala justificare pentru un portavion francez ar fi amenințările nesfârșite ale Moscovei de a lansa atacuri nucleare asupra Occidentului. Ca răspuns, Franța ar trebui să poată lansa aeronave înarmate cu arme nucleare tactice de pe un portavion”, consideră consultantul Pentagonului.

În plus, potrivit expertului, Franța are nevoie de un nou portavion pentru a avea o platformă pe care să poată desfășura nu doar modernul Rafale M, ci și o variantă a oricărui avion de vânătoare de generație următoare.

La rândul său, unul dintre contractorii navali și constructorii de nave americani spune că Franța își păstrează actualul portavion Charles de Gaulle, deoarece înțelege că, dacă îl retrage, nu îl va mai putea niciodată restaura mai târziu.

„Niciuna dintre acele țări care au renunțat la portavioanele lor nu le-a recuperat vreodată. Este nevoie de prea multe resurse pentru a face asta după ce ți-ai adus forța de portavioane la zero. Brazilienii au spus că vor încerca și le urez tot binele din lume, dar șansele nu sunt de partea lor”, a spus constructorul naval.