Fugarul de lux: cum se relaxează Sorin Oprescu la terasă în Grecia

Ceaușescu îi punea la zid. Iliescu le dădea un certificat de revoluționar și o slujbă în administrație. Astăzi, statul român îi salută cu o reverență discretă și le plătește, din greșeală, pensia specială: condamnații de lux ai României, deveniți cetățeni ocazionali ai Europei civilizate. Ultimul exemplu: Sorin Oprescu, fugar oficial, condamnat definitiv la peste 10 ani de închisoare, fotografiat la terasă în Grecia. Relaxat. Bronzat. Plictisit, poate, de atâta libertate.

Cazul Oprescu: cafea grecească în loc de cătușe românești

Fostul primar general al Capitalei, Sorin Oprescu, a fost condamnat pe 13 mai 2022 la 10 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru luare de mită, constituire de grup infracțional organizat și abuz în serviciu. Pedeapsa a venit după un proces început în 2015 și o anchetă în care fostul edil era acuzat că ar fi primit 25.000 de euro de la directorul Administrației Cimitirelor.

Ce acuzații au generat pedeapsa:

1. Constituire și conducere a grupului infracțional organizat (varianta agravată) – 6 ani și 6 luni
2. Luare de mită – 6 ani
3. Abuz în serviciu – 3 ani
4. Spălare de bani – 3 ani și 6 luni

Pedepsele au fost contopite, instanța aplicând pedeapsa cea mai grea (6 ani și 6 luni), la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 4 ani și 2 luni, rezultând în final 10 ani și 8 luni cu executare.

Mită de 25.000 € – de ce nu e totul acolo

În septembrie 2015, Oprescu a primit 25.000 € într-un flagrant organizat de DNA, de la Bogdan Popa, director al Administrației Cimitirelor, ca parte a sistemului de corupție pe fondurile Primăriei. Aceasta a fost doar făptă concretă demonstrată – dar marea structură infracțională era mult mai amplă. Ancheta a evidențiat că rețeaua a funcționat din 2013, extinzându-se în instituții și contracte publice, cu profituri nelegitime colectate din bugetul Capitalei.

Cum s-a ajuns la 10 ani și 8 luni

• Prima sentință (2019): 5 ani și 4 luni pentru toate infracțiunile comise.
• DNA a cerut în apel pedeapsa maximă de până la 15 ani.
• Curtea de Apel a majorat pedepsele individuale și a adăugat sporul, contopindu-le la 10 ani și 8 luni

Ce, el era mai prost?

Dar Oprescu nu s-a grăbit să vadă interiorul unei celule românești. A plecat din țară cu puțin timp înainte de pronunțarea sentinței, a fost localizat în Grecia, unde a depus o cauțiune de 5.000 de euro, iar autoritățile elene au refuzat extrădarea. Motivul? Posibilitatea ca drepturile sale fundamentale să fie încălcate în sistemul penitenciar românesc. Drept urmare, Sorin Oprescu a fost recent surprins de jurnaliștii de la iAMnews.ro pe terasa unui hotel de lux din Halkidiki, stând la povești cu prieteni, fără vreo apăsare vizibilă.

Grecia, Italia, Costa Rica – atlasul penal al lumii ”prietenoase” cu infractorii

Cazul Oprescu nu e unic, doar mediatic proaspăt. România are un top solid al fugarilor de lux, condamnați definitiv, dar imposibil de adus acasă. Cei mai mulți se află în Italia, unde statul român întâmpină dificultăți constante în procedurile de extrădare. Motivele sunt variate: de la condițiile din închisorile noastre până la detalii procedurale pe care avocații apărării știu să le exploateze la milimetru.

Lista fugarilor de lux este un mic club de influență:

• Alina Bica – fosta șefă DIICOT, condamnată în 2019 la 4 ani de închisoare. A fost localizată inițial în Costa Rica, dar astăzi trăiește în Italia, beneficiind de refuzul autorităților italiene de a o extrăda. Practic, pedeapsa va fi executată acolo, dacă va fi executată vreodată.
• Dragoș Săvulescu – fost finanțator Dinamo, condamnat pentru retrocedări ilegale. Se află în Italia, unde executarea pedepsei a fost refuzată. Trăiește în lux și postează online imagini din vacanțe.
• Daniel Dragomir – fost ofițer SRI, condamnat la aproape 4 ani de închisoare. Localizat tot în Italia, unde instanțele au refuzat extrădarea.
• Mario Iorgulescu – condamnat pentru omor, se află de asemenea în Italia. Cazul său e complicat de multiplele evaluări psihiatrice care amână orice decizie definitivă.

Italia pare a fi noul paradis procedural al infractorilor români cu bani. Grecia, în schimb, îți cere doar o cauțiune decentă și îți oferă briza mării în schimbul dosarului penal.

Cum funcționează rețeaua impunității?

Fugarul de lux nu e un om disperat. E un strateg cu portofel, relații și avocați de top. Părăsește România cu câteva zile înainte de sentință, invocând o urgență medicală sau o călătorie de afaceri. Se stabilește în țări „prietenoase” juridic, cu domiciliu permanent, cont bancar și, în cele mai multe cazuri, cetățenie alternativă. Se angajează procedura de extrădare, se refuză pe criterii de „condiții carcerale improprii”, se deschide un nou proces pe executarea pedepsei în țara de reședință, se tărăgănează totul în anii ce vin. Iar între timp? Se trăiește bine.

Așa se face că statul român pare complet neputincios în fața propriei neglijențe. Sau, mai rău, complice prin incompetență. Pentru că aceste cazuri au un tipar clar, repetitiv, vizibil.

Statul român – jandarmul absent din propria casă

Există o întreagă direcție în Ministerul Justiției care se ocupă de extrădări. Există atașați juridici, tratate internaționale, garanții oferite altor state. Și totuși, eficiența este lamentabilă. Odată plecat un inculpat cu bani, aducerea sa înapoi devine, în cel mai bun caz, o luptă lungă. În cel mai rău, o iluzie electorală.

Această realitate naște o întrebare incomodă: pe cine mai speriem astăzi cu legea penală, dacă aplicarea ei e opțională pentru elite?

În vreme ce omul de rând este executat rapid pentru datorii sau minore abateri fiscale, marii corupți ajung să locuiască în vile de protocol neoficial din Italia sau Grecia, să-și facă poze cu soarele în fundal și să dea interviuri despre cum au fost „injust condamnați”.

Recuperările de fugari apar mai ales înainte de alegeri…

Ministerul Justiției din România a promis de nenumărate ori că va reforma legislația privind fugarii. Că va întări colaborările bilaterale. Că va construi dosare solide. Dar între timp, fugarul român de lux a devenit o specie distinctă, protejată prin stratificarea sistemului juridic european.

E vorba despre inegalitate, nu doar despre corupție. Despre două sisteme penale paralele: unul pentru cei care fură din sărăcie, altul pentru cei care fură cu stil.

Iar imaginea lui Sorin Oprescu la terasă, cu zâmbetul relaxat al unui om care știe că n-o să pățească nimic, este mai grăitoare decât orice raport al Curții de Conturi.

România nu-și mai poate permite acest spectacol al neputinței. Nu pentru că lumea se supără. Ci pentru că astfel se dizolvă ideea de justiție. Și, odată cu ea, întreaga idee de stat.