Gorbaciov nu-l înghițea pe Ceaușescu, dar nici Ceaușescu pe el? Dedesubturile unei „relații” cu năbădăi

„Puteam bănui că Gorbaciov nu-l înghite pe Ceaușescu. Dar precis nici Ceaușescu pe el. România, prin sărăcie, nemulțumire socială înăbușită și mecanică grotescă a cultului personalității celor doi Ceaușescu, nu avea însă argumente suficiente…”, a spus diplomatul Emil Hurezeanu în cadrul unui interviu. 

„Chiar dacă nu participase la invazia Cehoslovaciei din 1968, chiar dacă N. Ceaușescu, într-un fel, fusese, de fapt, un Gorbaciov avant la lettre. Presiunile asupra regimului de la București erau, în primul rând, starea de insatisfacție social internă și evoluțiile din Polonia, apoi Ungaria. Doar Honecker rămase aliatul lui Ceaușescu. L-am revăzut recent, într-un documentar, pe liderul român la masa tovărășească din Berlinul răsăritean, la 40 de ani de la fondarea RDG, în octombrie 1988. Stătea încruntat, cenușiu, închina de formă, a plecat între primii. Acolo, polonezul, ungurul, rusul îl incomodau”, a mai afirmat Hurezeanu.

Hurezeanu a mai vorbit despre faptul că s-a văzut cu ochiul liber ce s-a întâmplat la vizita lui Gorbaciov în România, în mai 1987. Cei doi au avut o discuție fierbinte, cu accente de ostilitate nestăpânită, în fața căminului aprins ca în Biroul Oval, dar la Snagov: „Gorbaciov, un interlocutor expansiv, teatral, seducător, știa să-i felicite pe gardienii est-germani de la Poarta Brandenburg, pentru vigilența anti-vest germană, ca peste nici câteva ore să le răspundă est-berlinezilor anti-Honcker în transă: „Cine ajunge prea târziu va fi pedepsit de viață”. Precis i-a spus-o, într-un fel sau altul, și lui Ceaușescu”. 

Noi avem alt trecut istoric

Lipsa de dependență a României, din punct de vedere ideologic și militar de Moscova, se transforma rapid din atu în amenințare. „Sigur, Gorbaciov voia reformarea comunismului, în sensul acelui îndemn francez: dă-te înapoi ca să sari mai bine! El era, de fapt, produsul mitologiei comuniste, al eroismului sovietic din Al Doilea Război Mondial, dar și al liberalizării prin educație, posibilă după moartea lui Stalin.

Credea în progresul istoric și în virtuțile libertății și ale democratizării, dar cu voie de la partidul comunist. N-a realizat decât târziu și parțial inadecvarea fatală”, a mai explicat Hurezeanu în interviul pentru Libertatea. Hurezeanu a mai vorbit despre  contribuția fostului lider sovietic la căderea comunismului și a subliniat că românii ar trebui să îi fie recunoscători:  Gorbaciov a avut merite istorice epocale în prăbușirea comunismului. El nu este vinovat pentru efectele diferite ale acestui imens proces, în fiecare din țările fost comuniste, unde tradițiile politice și culturale diferite și-au spus imediat cuvântul, chiar și în exces, după scoaterea lor din congelatorul istoriei.

„Noi avem alt trecut istoric și chiar comunist în raport cu Polonia, să zicem. Era normal să avem și acea „path dependency”, adică drumuri diferite și după, nu doar înainte de comunism. Aveam apoi acest amestec exploziv de semeție ideologică antisovietică și atașamentul, treptat tot mai silit și mai nerăsplătit în produse și servicii pentru calea autohtonă.

Sunt convins că dincolo de lecturile diferite ale unui personaj atât de complex, noi, românii, îi rămânem recunoscători, la fel ca germanii, polonezii, ungurii etc. Nu-l putem face pe el vinovat de neîmplinirile noastre, și nici măcar pentru cele ale rușilor”, a conchis Hurezeanu.