Grațierile controversate din era Iliescu: un capitol nerezolvat al istoriei recente

Reluarea discuțiilor despre evenimentele din decembrie 1989 readuce în atenția publică un capitol sensibil din istoria recentă a României: grațierile semnate de Ion Iliescu în perioada în care a fost președinte. Documentele și declarațiile oficiale arată că, în mandatele sale, Iliescu a dispus numeroase grațieri, inclusiv în favoarea unor persoane condamnate pentru implicarea în reprimarea Revoluției.

Grațieri în primele două mandate (1990–1996)

Imediat după preluarea puterii, prin Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, Ion Iliescu a dispus amnistierea tuturor infracțiunilor cu pedepse de până la trei ani. Această măsură a dus la eliberarea celor condamnați pentru acte de violență asupra revoluționarilor arestați. Tot în această perioadă au fost grațiați și membri ai fostului Comitet Politic Executiv (C.P.Ex.) al Partidului Comunist Român, condamnați pentru aprobarea reprimării protestelor din Timișoara.

În anii următori, au existat și alte grațieri acordate ofițerilor implicați în deschiderea focului asupra manifestanților, inclusiv celor din zona Calea Lipovei din Timișoara.

Grațieri în al treilea mandat (2000–2004)

În perioada celui de-al treilea mandat, Ion Iliescu a emis peste 20 de decrete de grațiere în dosare conexe Revoluției din 1989. Printre beneficiarii acestora s-au numărat persoane condamnate pentru omor, tentativă de omor și alte fapte grave comise în timpul Revoluției. Printre cei grațiați s-au aflat și foști ofițeri de miliție și securitate implicați în reprimarea manifestanților.

De asemenea, în 2003, Iliescu l-a grațiat pe Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului, condamnat pentru rolul său în mineriadele din anii ’90. În același decret, a fost grațiat și Ioan Corpodean, ofițer de miliție implicat în evenimentele din Timișoara din 1989. Tot în această perioadă, prin decizii motivate de „rațiuni umanitare”, au fost eliberate persoane condamnate pentru implicarea directă în reprimarea Revoluției.

14:25 • ACTUALITATE

Victor Ponta sare la gâtul PSD de la căpătâiul lui Iliescu: „Trăim vremuri ale dezbinării și imposturii”

13:18 • ACTUALITATE

Victimele Mineriadei, comemorate în stradă în ziua înmormântării lui Ion Iliescu

Statistici și consecințe asupra justiției

Potrivit Tribunalului Militar Teritorial București, în dosarele conexe Revoluției au existat peste 130 de cauze. Deși peste 20 de inculpați au fost condamnați definitiv, niciunul nu a executat integral pedepsele. Mulți au fost grațiați, alții au beneficiat de amnistii, reduceri de pedepse sau eliberări condiționate. Doar două pedepse au fost majorate – cele ale căpitanului Mihai Semeș și ale generalului Iulian Vlad – însă ambii au fost eliberați înainte de termen.

Generalul Victor Atanasie Stănculescu și generalul Mihai Chițac, condamnați definitiv în 2008 la câte 15 ani pentru omor deosebit de grav, nu și-au ispășit integral pedepsele. Chițac a murit în 2010, iar Stănculescu a fost eliberat condiționat în 2014 și a decedat în 2016.

Controverse publice

Deciziile de grațiere au stârnit critici puternice din partea societății civile și a revoluționarilor, fiind interpretate ca o încercare de a bloca aflarea adevărului și de a proteja vinovații. De asemenea, în timpul mandatului său, Iliescu a acordat distincții controversate, cum ar fi Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler pentru Corneliu Vadim Tudor, act care a determinat proteste și retragerea ulterioară a decorației.

Un dosar care nu se închide

La peste trei decenii de la Revoluție, „Dosarul Revoluției” rămâne nesoluționat definitiv, iar numeroase întrebări legate de responsabilitățile individuale și deciziile politice din acea perioadă persistă. Grațierile semnate de Ion Iliescu au rămas, în percepția publică, simbolul unei justiții incomplete și al unui sistem care a întârziat aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989.