Iancu Guda: „De ce să sufere toată România?” – 1.000 de companii datorează mai mult decât aduce creșterea TVA

Pe 5 iulie 2025, Iancu Guda, analist economic și realizator TV, a atras atenția asupra faptului că primii 1.000 de restanțieri la ANAF cumulează 46,6 miliarde lei, sumă care depășește de patru ori impactul maxim al creșterii TVA-ului la 21 %.

Analistul economic pune tunul pe ANAF

Publicând lista pe blog și Facebook, Guda a criticat ANAF pentru inactivitate și a lansat întrebarea șocantă: „De ce să sufere toată România din cauza celor 1.000 de șmecheri???”

Sume uriașe care zac necolectate

Guda subliniază că totalul restanțelor ANAF se ridică la 84 miliarde lei la finalul lui 2024 – față de 73 miliarde în 2023 și 68 miliarde în 2022. Mai grav:

• Peste 60 % din restanțe au mai mult de 3 ani vechime;
• 7 % dintre firmele active în România (aproximativ 40.000) sunt restanțiere, chiar dacă declară taxe;
• Top 1.000 însumează 64 miliarde lei, dintre care 18 miliarde sunt datorate de companii de stat.

Cele trei probleme majore identificate de Guda

1. Companii de stat neperformante (CFR Călători, Romarm etc.)
   • Soluție: ANAF are 3 ani să recupereze, altfel vinde creanțe către fonduri de turnaround. Acestea vor numi administratori, impune KPI și eventual lista la bursă pentru transparență și guvernanță responsabilă.
2. Evaziune de TVA la companii private (alcool, tutun, energie)
   • Soluție: introducerea sistemului de taxare inversă + split TVA, ca Italia, pentru a elimina scurgerile din lanțul de facturare.
3. Off-shore-uri și „consultanțe mascate” (ex: Diamond Offshore, Liciuchiciu Web Design)
   • Soluție: folosirea datelor din e-Factură + SAFT pentru analiză de risc și intervenții țintite — controale și suspendarea vulnerabilităților.

Guda: „ANAF, lasă protestele, pune mâna pe treabă!”

Pe Facebook, Guda a îndemnat inspectorii fiscali să renunțe la „sporuri și stres” și să înceapă colectarea responsabilă, declarând că nu regreta publicarea topului — dimpotrivă, considerându l „marele cancer și marea evaziune din România”.

De asemenea, el evidențiază bilanțul guvernării în planul „Plătește toată lumea”: bugetul ar urma să fie echilibrat, jumătate prin creșteri de taxe și jumătate prin reducerea economiei subterane.

O alternativă inteligentă la austeritate

• Soluție fără cost pentru consumatori: colectarea eficientă ar putea produce mai mulți bani decât majorarea TVA.
• Fair-play fiscal: Românii onești și antreprenorii mici nu trebuie penalizați pentru incompetența sau complicitatea ANAF ului.
• Acțiune rapidă: este vital ca mărcile de stat să fie recuperate și chiar privatizate parțial în mod transparent. Evaziunea structurată nu mai poate exista dacă se pun în operă strategiile propuse de Guda.

Ce mai putem aștepta?

Dacă guvernul și ANAF vor pune în practică aceste soluții — vânzare creanțe, măsuri anti-evaziune TVA, controale digitale — acuzațiile de populism și inflație cu care sunt justificate taxele ar putea pierde teren. În loc de aruncat deficitul în cârca populației, România ar putea colecta mai eficient și echitabil — un test major de responsabilitate și transparență.

Marea familie ANAF: resursa umană care protejează șmecheria

Dincolo de algoritmi, tabele și neîncasările cifrate cu miliarde, problema ANAF e una de carne și oase. De fețe cunoscute, de verișori, nași și cumetri. Adevărul e că nu poți colecta eficient niciun leu într-o instituție în care camaraderia de clan bate disciplina fiscală. ANAF nu funcționează prost din lipsă de softuri sau legi, ci pentru că este pătruns până în măduvă de o cultură a complicității.

Funcționarii-cheie nu sunt acolo să aplice legea, ci s-o gestioneze în favoarea prietenilor politici și a „clientelei” de încredere. Cele mai mari datorii sunt trecute cu vederea cu o lejeritate care trădează mai mult decât neglijență – trădează o schemă de protecție reciprocă. Companiile de stat nu sunt executate pentru datorii imense, marii contribuabili cu conexiuni scapă cu reeşalonări generoase sau amânări misterioase, în timp ce un mic antreprenor e sufocat dacă întârzie cu o zi.

Un mare cuib de sinecuriști

De ce? Pentru că resursa umană ANAF nu este o resursă profesionalizată, ci o rețea de sinecuri de gradul doi, oameni puși acolo pe bază de pile, loialități de partid și rudăreală. Nu există evaluări reale de performanță, nici vreo cultură a rezultatului. Există doar fotolii calde și „case de marcat” umane care pot fi activate pentru favoruri, pentru blocaje, pentru înlesniri strategice.

Acești oameni nu protestează pentru că sunt copleșiți de munca fiscală, ci pentru că li se umblă la sporuri. Când statul le cere performanță reală, ei ridică steagul nemulțumirii și cer „respect” – dar nu pentru contribuabilul onest, ci pentru statutul lor de gospodari ai păsuirii selective.

Iar până când această rețea nu este destrămată cu adevărat, orice plan de „colectare mai eficientă” va suna a bășcălie. Nu poți cere rigoare fiscală de la o instituție infestată de un sistem de relații. Iar când șefii ANAF nu sunt deranjați de această realitate, ci o întrețin discret, atunci vina nu mai e în tabel, ci în oglindă.