Ilie Bolojan despre Venezuela: un rar exercițiu de prudență într-o zi de isterie globală

Operațiunea anunțată de Washington în Venezuela a aprins instantaneu planeta: breaking news, comparații forțate cu Ucraina, indignări selective și explicații juridice livrate la minut de oameni care ieri confundau Curtea Penală Internațională cu Eurovision.

În acest vacarm, reacția premierului Ilie Bolojan a fost, paradoxal, una dintre cele mai calme și mai așezate ale zilei.

Fără emfază, fără declarații patriotarde și fără reflexe de tip „hai să ne pronunțăm repede, să fim și noi în poză”.

Un eveniment „o dată la câteva decenii”, nu un breaking de rutină

Bolojan a spus un lucru esențial, care s-a pierdut în zgomot: ceea ce s-a întâmplat în Venezuela nu e un eveniment obișnuit, nu e ceva ce intră în șablonul clasic al conflictelor internaționale. A vorbit explicit despre un precedent rar, comparabil cu îndepărtarea lui Noriega la începutul anilor ’90.

Tradus: nu suntem într-un episod de politică externă de manual, ci într-un moment excepțional, cu reguli neclare și consecințe care încă nu se văd.

Asta contează. Pentru că reflexul public a fost exact invers: să înghesuie rapid Venezuela în sertarul „ca Ucraina”, doar pentru că există o intervenție militară a unei mari puteri.

„Nu am vorbit cu Nicușor Dan” – fraza care spune mai mult decât pare

Când premierul spune că nu a discutat cu președintele Nicușor Dan pe acest subiect, mesajul nu e unul de distanțare instituțională, ci de realism diplomatic.

Nu orice breaking global cere o ședință de urgență Cotroceni–Palatul Victoria. România nu este actor direct, nu are trupe, nu are interese strategice imediate în Venezuela și nici comunități masive de cetățeni expuși acolo.

E un mod elegant de a spune: nu ne prefacem că suntem centrul lumii.

Alegeri contestate, legitimitate fragilă și speranța unei tranziții

Poziția României, reiterată de Bolojan, e una consecventă: Bucureștiul nu a recunoscut rezultatul alegerilor din Venezuela, considerate falsificate. Asta plasează România clar într-o tabără europeană care, de ani de zile, tratează regimul Maduro ca pe o putere lipsită de legitimitate democratică, nu ca pe un guvern normal cu care „mai negociezi”.

Important: Bolojan evită limbajul de tip „bine le-a făcut” sau „era inevitabil”. El vorbește despre speranța unei tranziții democratice, nu despre victoria unei părți.

E o diferență mare între a constata un fapt și a-l celebra.

Legalitatea intervenției SUA: refuzul verdictelor de televiziune

Întrebat direct dacă acțiunea SUA respectă dreptul internațional, Bolojan face un lucru rar la politicieni: nu se preface expert.

Nu dă sentințe, nu recită articole de convenții, nu livrează o morală de 30 de secunde. Spune doar ceea ce e verificabil: relațiile dintre Washington și Caracas sunt conflictuale de ani de zile, acuzațiile americane sunt vechi și constante (trafic de droguri, criminalitate organizată, migrație), iar intervenția nu apare din neant.

E, de fapt, un refuz politicos al populismului juridic: acela în care fiecare talk-showist devine peste noapte specialist în drept internațional.

De ce Venezuela nu e Ucraina (și comparația e greșită)

Aici Bolojan e categoric: paralela cu Ucraina nu ține.

De ce?
– Ucraina e un stat recunoscut internațional, atacat de o putere vecină.
– Venezuela e un regim contestat, izolat diplomatic, aflat într-un conflict deschis cu SUA de decenii.
– În Ucraina vorbim de agresiune clasică între state.
– În Venezuela, Washingtonul își aplică propria doctrină de securitate legată de migrație, droguri și crimă transnațională.

Sunt două filme diferite. Doar distribuția pare, superficial, similară.

România, UE și instinctul corect: să nu jucăm solo

Poate cea mai sănătoasă parte a declarației: România se aliniază poziției Uniunii Europene. Nu inventează doctrine proprii, nu dă comunicate „curajoase”, nu face politică externă pentru Facebook.

Într-un moment în care tentația de a ieși din rând e mare, Bucureștiul alege exact ce trebuie: coordonare, consultare, răbdare.

Cetățenii români: puțini, monitorizați, fără alarme

Pe scurt: nu există panică justificată. România nu are ambasadă la Caracas, românii de acolo sunt foarte puțini și sunt gestionați prin structurile UE. Până acum, nu există semnale de pericol direct.

E o informație banală, dar necesară, într-o zi în care rețelele sociale funcționează pe principiul „sigur e grav, nu?”.

Ce ne spune, de fapt, reacția lui Bolojan

Într-o zi dominată de:
– declarații bombastice,
– comparații greșite,
– moralism selectiv,

Ilie Bolojan a făcut ceva aproape exotic: a stat pe date, nu pe emoții.

Nu a lăudat intervenția.
Nu a condamnat-o teatral.
Nu a confundat analiza cu activismul.

A tratat Venezuela ca pe ce este: un nod complicat de istorie recentă, interese, eșecuri interne și calcule mari, nu ca pe un episod bun de folosit în războaie ideologice de ocazie.

Iar într-o zi „războinică”, asta e, paradoxal, o veste bună.