Ilie Bolojan taie cu bisturiul politic: subvențiile partidelor, retezate fără avertisment

Subvențiile pentru partide au fost tăiate la rectificare cu 17,6% – de la 284 de milioane lei la 232 de milioane lei –, după ce premierul anunțase în vară o „ajustare” de 10%. Reducerea n-a fost prezentată public în clipa în care s-a făcut; unii lideri de partid au aflat din răspunsul oficial al Autorității Electorale Permanente (AEP), nu de la Guvern. Se anunță o reuniune stânjenitoare în Coaliție: faptul consumat a luat-o, din nou, înaintea discursului.

Faptele reci, fără ambalaj

Rectificarea bugetară din 1 octombrie 2025 a operat tăierea subvențiilor către partide. Nu e o economie simbolică, ci o scădere de peste 50 de milioane de lei față de alocarea votată pentru 2025 (284 milioane lei). Diferența dintre promisiunea de –10% și realitatea de –17,6% a fost confirmată de AEP, la solicitarea presei.

Mai mult: decizia nu a fost explicit anunțată în conferințele de presă ale Guvernului în ziua rectificării. Rezultatul? Unii decidenți politici au aflat post-factum.

În zilele următoare…

… premierul a explicat că tăierea subvențiilor intră în „efortul de solidaritate” și că a fost vizată încă din primul pachet de măsuri, respectiv din rectificare. Mesajul public a venit, însă, după ce cifra circulase deja în presă, cu sursa de la AEP. Dincolo de justificări, rămâne o realitate politică: executivul a preferat metoda discretă, iar partidele – inclusiv cele aflate la guvernare – au jucat o zi întreagă rolul spectatorului surprins.

Când „solidaritatea” se face prin notă de subsol

Tăierea finanțării partidelor lovește direct într-una dintre puținele certitudini ale vieții politice românești: banii vin, oricum ar fi vremea. Subvenția a crescut mult în ultimul deceniu și a creat reflexe – sedii renovate, aparate de comunicare, campanii continue.

Dintr-odată, bugetele interne trebuie să se adapteze unei aritmetici noi, impuse de un tabel bugetar, nu de o negociere politică transparentă. Iar faptul că liderii n-au știut – sau au știut prea târziu – spune multe despre modul în care funcționează azi comunicarea intracoaliție.

E un detaliu care contează:

Într-o țară în care orice ajustare de 0,1% pe TVA devine știre, tăierea cu aproape o cincime a subvențiilor de partid s-a produs „la rece”, fără proiector. Cifrele au ieșit din răspunsurile instituționale, nu din tribunele politice. Acolo unde, în mod normal, se vinde „viziunea”.

Politica faptului împlinit

Există, în acest episod, o pedagogie a puterii: faptul precede povestea. Pe 3 octombrie, premierul vorbea public despre posibilitatea reducerii subvențiilor „la o altă rectificare”.

În realitate, tăierea fusese deja operată în rectificarea din 1 octombrie. Cronologia e încăpățânată, iar cronologia bate narațiunea. De aici, iritarea confraților din Coaliție.

Un alt strat:

În chiar ajunul rectificării, analize independente notau că proiectul pus în transparență nu anunța explicit scăderea subvențiilor, deși premierul vorbise despre o reducere. Abia după publicarea deciziei finale, AEP a confirmat cifrele care au schimbat tabloul.

”Schizofrenia” comunicării oficiale – între ce scrie într-un proiect și ce se execută, de fapt – alimentează suspiciunea că deciziile mari se iau într-un cerc tot mai mic și se comunică doar cât e comod.

Cine pierde, cine se preface că nu pierde

Partidele cu aparat mare și mașinărie de campanie permanentă sunt primele lovite. Banii de subvenție nu finanțează numai afișe, ci și o infrastructură de staff, consultanți, închirieri, media locală, deplasări. O scădere de 17,6% taie direct în aceste rețele. În teorie, toți vor spune că „se descurcă”. În practică, se simte în forța de propagare – mai puține caravane, mai puține evenimente, mai puține contracte „de imagine”.

În opoziție, tentația e să se aplaude decizia pe motiv de „igienă publică”. Numai că subvenția tăiată îi lovește pe toți – și pe cei care critică astăzi, și pe cei care ar vrea, mâine, să guverneze. Diferența o face dependența fiecărui partid de banii publici vs. banii privați (donații, cotizații reale). Iar aici, puțini se pot lăuda cu autonomie.

De ce e important cum s-a făcut, nu doar ce s-a făcut

Dincolo de cuantum, episodul spune ceva despre stilul de guvernare: ajustare decisă în interiorul rectificării, validată instituțional, comunicată minimal. E un mod de a arăta că „se poate” și fără consens public prealabil.

Din calculele de putere, rezultă o concluzie rece: Guvernul are instrumentul, partidele au inerțiile. Când cele două intră în coliziune, înving instrumentul.

Povestea e, însă, mai largă. În ultimele săptămâni, executivul a operat și alte tăieri – inclusiv la Administrația Prezidențială – tot sub umbrela „solidarității bugetare”.

Tăierea subvențiilor intră în aceeași coregrafie: un set de mișcări bugetare cu impact politic, lăsate să respire în spațiul public după ce devin ireversibile.

Coaliția, în oglindă

Ce urmează? Pe hârtie, o discuție în Coaliție despre „calibrarea subvențiilor” și „regulile jocului”. În realitate, se joacă prestigiul de lider: cine impune agenda, cine află din presă, cine are curajul să spună că „a știut” când, de fapt, n-a știut.

E și o lecție despre reflexele partidelor:

Când resursa scade, partidele tind să-și protejeze centrul și să sacrifice periferia – organizațiile slabe, filialele problematice, contractele „cu prietenii”. Nu e o noutate, e gravitație politică. Tăierea de acum funcționează ca un test de stres: cât din aparatul politic românesc e carne, cât e grăsime.

Ce vede publicul

Pentru spectatorul din afara jocului, episodul are o luminozitate brutală: partidele au tratat subvenția ca pe o rentă sigură, iar Guvernul – condus de un premier care își joacă imaginea de „administrator” – a decis să reteze o felie din rentă fără consultare.

Publicul nu e interesat de subtile diferențe între 10% anunțat și 17,6% operat; reține doar că, pentru o dată, mașinăria politică a fost pusă pe dietă. Iar felul în care a aflat despre dietă – din corespondența AEP cu presa, nu dintr-un briefing transparent – confirmă impresia că „adevărurile” care dor trebuie impuse fără trompetă.

Politica, după ce se sting camerele

Rămâne un detaliu pe care partidele nu-l uită: precedentul. Odată ce ai arătat că poți reduce subvenția fără să deschizi un război public, vei fi tentat să o mai faci. E o sârmă subțire pe care Coaliția va merge în următoarele luni.

Pentru moment, cifrele sunt clare, iar mesajul – fie că place, fie că nu – s-a transmis: bugetul partidelor nu mai e intangibil.

Aparent, e o știre despre bani.

În fapt, e una despre ierarhii și control. Nu s-a tăiat doar o sumă; s-a tăiat din reflexul unui sistem de a-și proteja zona de confort. Iar asta, într-o Românie care își consumă zilnic energia în conflicte de mesaj, e mai mult decât un detaliu contabil: e un semnal despre cine apasă, acum, pe butoanele reale.