Iluzia ieftinului: plătim 64 de euro pe ce alții cumpără cu 100, dar rămânem fără rest în buzunar

România continuă să fie una dintre cele mai ieftine țări din Uniunea Europeană. Aceasta ar trebui să fie o veste bună însă cifrele arată o realitate mai complexă, un paradox care afectează direct viața de zi cu zi a românilor – prețurile scăzute nu se traduc automat în putere de cumpărare sau bunăstare reală.

Analizele Institutului Național de Statistică, bazate pe datele Eurostat din 2024, arată că România are prețuri cu aproximativ 36% mai mici decât media UE, fiind devansată doar de Bulgaria, unde prețurile sunt cu 39% mai mici. În acest context, un coș de consum standard – care include alimente, locuință, transport și servicii – costă în România 64 de euro, față de 100 de euro cât reprezintă media europeană.

Prețuri mici în toate categoriile, dar cu venituri reduse

Datele arată că prețurile reduse nu se limitează la câteva produse, ci afectează toate categoriile majore de cheltuieli. Alimentele și băuturile nealcoolice reprezintă 78% din media UE, cel mai scăzut nivel din Uniune. Locuințele și utilitățile (apă, energie, gaz) ajung la aproximativ 50% din media UE, iar transportul și serviciile de ospitalitate se situează între 70 și 71% din media UE. Alte servicii și activități de recreere sunt cu 20-30% mai ieftine decât media europeană.

Cu toate acestea, puterea reală de cumpărare este limitată de nivelul veniturilor. PIB-ul pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, ajunge în România la doar 77% din media UE, ceea ce indică faptul că, deși plătesc mai puțin pentru bunuri și servicii, românii au mai puțini bani pentru a-și acoperi necesitățile sau pentru economii.

Această discrepanță creează ceea ce se numește „paradoxul ieftinului”: prețurile sunt mici, dar câștigurile sunt limitate, ceea ce reduce avantajul aparent al unui trai mai accesibil.

Structura consumului și menținerea prețurilor scăzute

Analizele economice arată că prețurile mici din România reflectă caracteristicile structurale ale economiei. Salariile și productivitatea sunt mai scăzute decât în țările vest-europene, iar cererea internă se concentrează pe bunuri și servicii de bază. Majoritatea gospodăriilor cheltuie pe necesități, iar cererea pentru produse sofisticate sau servicii cu valoare adăugată este redusă. Locuințele, ospitalitatea și alte servicii interne rămân sub media europeană datorită productivității reduse.

Această structură menține prețurile la niveluri scăzute, dar nu generează creștere reală a bunăstării. Practic, românii cheltuie mai puțin, dar nu au mai mulți bani disponibili, ceea ce limitează mobilitatea economică și capacitatea de consum diversificat.

România comparativ cu Ungaria

Ungaria, o altă țară cu prețuri reduse în UE, prezintă o structură diferită, conform publicației de limba maghiară Kronika:

• Prețurile generale sunt 74% din media UE;
• Alimentele și băuturile nealcoolice ating 95% din media UE, apropiindu-se de nivelul european;
• PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare este 76%, aproape egal cu cel din România (77%).

Aceasta arată că, deși România este mai accesibilă la alimente și locuințe, avantajul prețurilor mai scăzute poate fi compensat de venituri similare, ceea ce evidențiază paradoxul: ieftinul nu garantează prosperitate.

Care sunt efectele asupra vieții românilor

Paradoxul prețurilor reduse afectează direct comportamentul de consum: gospodăriile trebuie să prioritizeze strict ce cumpără și să evite luxul sau produsele și serviciile premium; capacitatea de economisire rămâne redusă, chiar dacă prețurile de bază sunt mai mici; deciziile de consum pe termen lung, precum investițiile în locuințe sau educație, sunt limitate de veniturile reduse; percepția generală este că, deși prețurile sunt mai mici decât în vest, nivelul de trai nu crește în mod proporțional.

Ce ar fi necesar pentru a transforma ieftinul în avantaj real

Analiza statistică arată că, pentru ca prețurile reduse să se transforme într-un beneficiu real, România are nevoie de schimbări structurale profunde. Creșterea productivității prin investiții în industrie, servicii, digitalizare și tehnologie este esențială, la fel ca îmbunătățirea calificărilor forței de muncă prin educație, formare profesională și competențe adaptate pieței. De asemenea, eficiența instituțiilor publice, prin reducerea birocrației, creșterea transparenței și scăderea costurilor asociate activității economice, joacă un rol crucial. Modernizarea infrastructurii și a serviciilor publice, precum transportul, sănătatea, locuințele și alte servicii comunitare, este la fel de importantă, la fel ca stabilitatea economică și predictibilitatea legislativă, care atrag investiții pe termen lung. Fără aceste măsuri, ieftinul va rămâne un paradox economic: prețuri mici fără o creștere reală a bunăstării populației.