În umbra Chinei și a SUA, Europa riscă să rămână spectator în competiția globală pentru pământurile rare

Europa se confruntă cu o poziție dezavantajată în competiția globală pentru pământurile rare și mineralele strategice, în condițiile în care marile puteri – Statele Unite, China și Rusia – și-au consolidat în ultimele decenii controlul asupra acestor resurse esențiale. Uniunea Europeană rămâne în mare măsură dependentă de importuri externe, situație care ridică riscuri majore pentru securitatea economică, autonomia strategică și obiectivele de tranziție energetică ale blocului comunitar.

Tema a revenit recent în prim-planul dezbaterii publice pe fondul tensiunilor geopolitice legate de Groenlanda, teritoriu bogat în resurse minerale critice, scrie publicația PUTEREA FINANCIARĂ. Președintele american Donald Trump a publicat o imagine editată în care apare plantând un steag american pe insulă, ceea ce a accentuat percepția unei competiții globale tot mai intense pentru accesul la materiile prime strategice. În acest context, Europa se află într-o poziție vulnerabilă, dependența de furnizori externi pentru materiile esențiale utilizate în tehnologiile de vârf devenind tot mai evidentă.

Datele indică o dominație clară a Chinei pe acest segment: statul asiatic controlează între 60 și 70% din extracția globală de pământuri rare și până la 90% din capacitățile de procesare. În contrast, Uniunea Europeană importă aproximativ 95% din materiile necesare pentru industrii-cheie, precum producția de vehicule electrice, echipamente electronice și sisteme de apărare. În același timp, reciclarea pământurilor rare rămâne marginală, cu rate sub 1%, iar obiectivele asumate de UE pentru 2030 sunt considerate dificil de atins fără investiții accelerate și dezvoltarea unor tehnologii proprii.

Pământurile rare reprezintă un element central al economiei moderne, fiind indispensabile pentru producția de energie curată și pentru industriile de înaltă tehnologie. Cele 17 elemente din această categorie sunt utilizate în motoare electrice, turbine eoliene, generatoare, sisteme de stocare și echilibrare a rețelelor electrice, dar și într-o gamă largă de produse de consum și aplicații strategice, de la smartphone-uri și echipamente medicale până la sisteme militare avansate, precum radarul, sateliții și munițiile ghidate.

08:15 • ACTUALITATE

Războiul resurselor: cum a ajuns Europa în urmă la pământuri rare și minerale critice

19:30, 20.01.2026 • ACTUALITATE

Analiză Vodafone. Coloana vertebrală a Europei Digitale: conectivitatea sigură ca pilon central al apărării

Poziția slabă a Europei este rezultatul unor bariere interne acumulate în timp. În timp ce alte economii majore au construit lanțuri industriale integrate încă din anii 1980, UE a permis erodarea capacităților interne de extracție, rafinare și fabricație. Reglementările stricte, procedurile administrative îndelungate, opoziția comunităților locale și lipsa unor stimulente financiare coerente au frânat dezvoltarea proiectelor miniere și industriale. Finanțarea publică fragmentată și reticența sectorului privat au contribuit suplimentar la această stagnare.

Consecința directă este o dependență strategică accentuată, care plasează Uniunea Europeană într-o poziție defensivă în fața șocurilor economice și geopolitice. Tehnologiile necesare pentru tranziția verde și pentru autonomia tehnologică a continentului depind în continuare de lanțuri de aprovizionare externe, vulnerabile la tensiuni internaționale.

Situația nu este totuși ireversibilă. După 2020, pământurile rare au început să fie tratate ca o prioritate strategică, chiar dacă cu întârziere față de China. Uniunea Europeană este presată să dezvolte rapid capacități proprii de extracție, rafinare și producție de componente avansate, precum magneți și aliaje, pentru a reduce dependența externă și a proteja tranziția energetică. În lipsa unor măsuri rapide și coordonate, Europa riscă să rămână un actor marginal într-o competiție globală care va defini viitorul tehnologic și energetic al secolului XXI.