Înalta Curte taie elanul salarizărilor din justiție: decizie cu efecte în tot sistemul public

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis recent soarta salariilor judecătorilor și procurorilor, iar hotărârea sa riscă să zdruncine modul în care actele administrative se aplică în viața reală. Pentru personalul din tribunale și parchete, dar și pentru fiecare român care urmărește funcționarea justiției, această decizie poate însemna mai mult decât bani – poate rescrie echilibrul dintre lege și administrație.

Angajați din justiție — de la personal auxiliar și specialiști IT până la procurori ai Direcției Naționale Anticorupție — au cerut plata diferențelor salariale calculate retroactiv, pe baza deciziilor și ordinelor de salarizare emise de ordonatorii de credite. Cererile au fost reunite în dosarele conexate nr. 4.446/120/2023 și nr. 626/120/2023, inițiate de Curtea de Apel Ploiești. Hotărârea Înaltei Curți nu se limitează la cuantumul acestor drepturi; ea ridică semne de întrebare asupra modului în care actele administrative de salarizare pot fi puse efectiv în practică.

Problema a plecat de la actele administrative emise de președinții curților de apel și de ordonatorii principali de credite – procurorul general al Parchetului ÎCCJ și procurorul-șef al DNA – care stabilesc drepturile salariale. Mai multe persoane, de la personal auxiliar la procurori, au reclamat că sumele cuvenite nu au fost plătite, deși ordonanțele le recunosc legal.

Tribunalul Dâmbovița, prima instanță sesizată, a apreciat că aceste decizii reprezintă acte administrative fără caracter executoriu. Chiar dacă drepturile salariale erau recunoscute, angajații nu puteau fi plătiți fără intervenția ordonatorului principal de credite — Guvernul României.

19:04 • Justitie

Reacție dură: Înalta Curte respinge orice implicare în legea pensiilor magistraţilor

12:22, 16.10.2025 • ACTUALITATE

ICCJ discută sesizarea CCR privind legea pensiilor private. Se anunță schimbări majore din 2026

Întrebarea centrală pe care o ridică aceste cazuri este una de principiu: pot deciziile și ordinele de salarizare să devină titluri executorii prin instanță, sau rămân simple acte administrative, dependente de resursele bugetare? Răspunsul Înaltei Curți este bazat pe legislația în vigoare: Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și Codul de procedură civilă.

Practic, instanța supremă a stabilit că sesizările conexate „nu îndeplinesc condițiile cumulative pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile,” lăsând aplicarea legii și verificarea drepturilor salariale în sarcina instanțelor de fond. În termeni practici, asta înseamnă că fiecare dosar va trebui analizat individual, iar angajații nu pot obține automat executarea salariilor fără aprobarea Guvernului.

În document se arată că „transformarea unui act administrativ într-un titlu executoriu nu poate fi realizată fără respectarea strictă a procedurilor prevăzute de lege, inclusiv a rolului ordonatorului principal de credite.” Această precizare are implicații majore nu doar pentru salarii, ci și pentru întreg sistemul de salarizare al personalului plătit din fonduri publice.

Pentru angajații din justiție, decizia Înaltei Curți înseamnă că drepturile lor trebuie negociate cu atenție și puse în contextul bugetar al statului. Pentru publicul larg, este un semnal că legile și deciziile administrative pot fi foarte diferite în teorie și în practică, iar aplicarea lor depinde de mecanisme complexe de control și finanțare.