Înălțarea Domnului: tradiții și obiceiuri

Înălțarea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 40 de zile după Paști, marcată prin slujbe religioase, obiceiuri populare și tradiții de pomenire a celor adormiți. În această zi, se spune că până și caii se bucură, fiind singura dată din an când li se îngăduie să se sature, potrivit unei vechi legende populare.

Înălțarea Domnului – la 40 de zile după Înviere

Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății. În această zi, totul pare să se bucure: oamenii merg la biserică, participă la Sfânta Liturghie și petrec apoi alături de familie și prieteni. Natura întreagă, vie și senină: codrii înfrunziți, câmpurile verzi, holdele și chiar caii. Se spune că aceștia primesc iertare pentru lăcomia lor.

Potrivit tradiției, după Înviere, Hristos a mai rămas pe pământ patruzeci de zile. În acest timp, i-a învățat pe apostoli și i-a pregătit să ducă mai departe cuvântul Său. Apoi, S-a înălțat la cer, promițând că va trimite pe Duhul Sfânt. Acesta S-a pogorât asupra lor zece zile mai târziu.

Sărbătoarea Înălțării este celebrată mereu într-o zi de joi, în a șasea săptămână de la Paști. Asemenea altor mari sărbători, mulți oameni țin trei zile de sărbătoare: începând cu miercuri, zi de post, și continuând cu vineri, o altă zi de post.

13:00, 28.05.2025 • Culte

Obiceiul pe care trebuie să-l respecți cu o zi înainte de Înălțarea Domnului

Vezi și: Înălțarea Domnului. Tradiții și obiceiuri/ Ce nu se face astăzi

Tradiții și obiceiuri

În anumite zone, aceste zile sunt cunoscute sub numele de „Bălțatele”. Oamenii muncesc miercuri dimineață și vineri după-amiază, iar restul timpului îl păstrează pentru sărbătoare. De „Bălțate”, nu este bine să muncești, dar este îngăduit să culegi ierburi de leac.

n Banat și în Țara Hațegului, în unele sate se organizează „nedei” – adunări sătești cu slujbă, masă și voie bună. Toți sătenii, dar și rudele sau prietenii veniți de departe, participă. După slujbă, se face o procesiune pe câmp. Se sfințesc grânele și recoltele. Uneori se merge și în pădure, pentru binecuvântare.

Casele și bisericile sunt împodobite cu flori și spice verzi de grâu. Se crede că în această zi se sfințesc holdele și fânul. Legenda spune că nu doar oamenii se bucură, ci și caii. Aceștia au fost, odinioară, pedepsiți de Maica Domnului pentru lăcomie.

Cum a apărut expresia „Paștele Cailor”

Povestea spune că, după ce L-a născut pe Hristos, Maica Domnului nu a avut unde să-L pună. L-a înfășat și L-a așezat în ieslea unde se aflau boii și caii. Boii s-au săturat și s-au liniștit. În schimb, caii au mâncat tot fânul, chiar și pe cel sub care era ascuns Pruncul. Din acest motiv, Maica Domnului i-a blestemat să nu se mai sature decât o dată pe an, de Înălțare, și doar pentru o oră. Așa a apărut expresia „la Paștile Cailor”, care azi înseamnă „niciodată”.

Gospodinele au un rol important în această sărbătoare. Ele fac curățenie, pregătesc mâncare și anină leuștean la porți și ferestre, pentru a feri gospodăria de strigoi. Se credea că, odată cu Înălțarea Domnului, se ridică la cer și sufletele celor morți de la Paști încoace. Unele suflete se pot rătăci și, dacă nu primesc pomană, pot deveni strigoi.

De aceea, femeile pregătesc bucate și le împart pentru pomenirea celor adormiți. Este un gest de milă și credință, menit să ajute sufletele să-și găsească liniștea în drumul lor spre cer.