Industria rușinii: cum fac unii medici afaceri grele pe trupul femeilor

Pe corpul femeilor s-au făcut mereu afaceri. De data asta, nu mai vorbim despre sutiene „minune” și creme cu „efect imediat”, ci despre medici, halate, parafe, spitale de stat, clinici private cu recepții lucioase și o industrie întreagă care vinde suferință reambalată în „rejuvenare vaginală”, „orgasm garantat” și „tinerețe intimă fără bătrânețe”.

O investigație recentă arată cum medici români câștigă zeci de mii de euro din proceduri fără bază științifică, unele chiar decontate de stat, altele vândute cu mii de euro în clinicile private „de top”.

În teorie: inovație medicală.

În practică: experimente pe femei vulnerabile, cu durere reală în corp și rușine băgată pe gât de o cultură care le spune, constant, că nu sunt „destul”: destul de tinere, destul de strânse, destul de performante la pat.

Un urolog, un O-Shot și un abuz ambalat ca terapie

Un medic urolog, ani buni șef de secție la un spital de stat, ajuns star de clinici private, devine „specialistul” care promite să repare tot: infecții urinare, orgasmul „stricat”, dureri de endometrioză, viața sexuală în general. Pachet complet, la ofertă: O-Shot, o procedură cu plasmă îmbogățită în trombocite (PRP), injectată direct în zona intimă, pentru „rejuvenare” și „plăcere maximă”.

Preț: 1.000 de euro, plata în avans.

Femeia ajunge la el pentru o problemă banală – o infecție urinară – și pleacă din consult cu diagnosticul informal că „nu are orgasm”. Nu prin analize, nu prin trimitere la psihoterapie, nu prin discuție serioasă, ci prin „semnele” miraculoase ale doctorului. De acolo, drumul e simplu: clinică privată, promisiuni calde, un discurs aproape seductiv despre cum „merită și ea să trăiască” și o procedură pe care nimeni n-a reglementat-o serios.

Ce urmează:

Dureri atroce la injecții, ac băgat de zeci de ori, țipete, o asistentă încremenită și o pacientă care, după ce iese din cabinet crăcănată de durere și umilită, se simte vinovată că „a acceptat așa ceva”. Asta e definiția perfectă a abuzului: victima pleacă acasă întrebându-se dacă nu cumva ea e problema.

Medicul, evident, nu-și amintește nimic concret. „Fiecare pacient resimte durerea altfel”, spune calm. Despre consimțământ informat, ghiduri medicale, protocoale – liniște.

Medicina-business: vaginul devine zonă de profit

PRP, radiofrecvență, „rejuvenare genitală”, „labioplastie estetică”, „strângerea canalului vaginal”, „tratamente pentru orgasm”. Zeci, sute de clinici în România vând aceste proceduri ca pe un fel de upgrade tehnologic al corpului. Pachete, oferte, reclame pe Facebook și Instagram, webinarii cu medici zâmbitori care îți explică, cu voce calmă, că problema nu e sistemul sanitar, nici relațiile abuzive, nici cultura rușinii, ci… vaginul tău, care nu corespunde standardului.

Organizațiile profesionale internaționale spun foarte clar:

Pentru marea majoritate a acestor intervenții nu există dovezi solide că sunt eficiente și sigure. Ba dimpotrivă: riscurile merg de la durere cronică și cicatrici până la posibila agravare a unor tumori existente, în cazul anumitor tehnologii de radiofrecvență. Cu toate astea, la noi, procedurile sunt vândute relaxat, aproape ca un serviciu de beauty mai fancy.

Și aici apare perversitatea sistemului:

Aceeași industrie care creează și amplifică anxietățile femeilor – că nu sunt „strânse”, „tinere”, „bune la pat” – vine apoi cu „soluția”. Întâi îți spune că ești defectă, apoi îți vinde reparația. Cu dobândă emoțională.

Statul sponsorizează experimentul pe corpul femeilor

Partea cea mai cinică: nu e vorba doar de clinici private care fac bani din disperarea femeilor. Unele proceduri experimentale, precum injectarea cu PRP pentru incontinență urinară, apar decontate de stat într-un spital public. Asta după ce același tratament fusese oferit, anterior, ca premiu la „tragere la sorți” pe Instagram. Fiecare cu loteria lui de viață, nu?

Aici nu mai vorbim doar de lipsă de etică individuală, ci de complicitate instituțională:

• cine aprobă decontarea unei proceduri pentru care nu există consens științific?
• pe ce bază?
• cu ce ghid, ce studii, ce evaluări?

Dacă o procedură e, conform standardelor internaționale, cel puțin controversată sau clar nevalidată, cum ajunge ea să fie finanțată din bani publici, în timp ce tratamente cu eficiență dovedită sunt greu accesibile, cu liste de așteptare și lipsă de specialiști?

Colegii din comisii – judecători și beneficiari în același timp

Un alt strat al problemei: mai mulți medici care practică astfel de proceduri se regăsesc în comisii din Ministerul Sănătății, în structuri de decizie din Colegiul Medicilor sau în vârful societăților profesionale. Unii au propriile clinici în care fac exact intervențiile „nevalidate” despre care ar trebui, în mod normal, să emită poziții prudente sau restrictive.

E acel conflict de interese classic românesc, dar dus într-o zonă extrem de intimă și vulnerabilă: aceiași oameni care ar trebui să reglementeze sunt și cei care facturează. Din punctul lor de vedere, totul e „inovație”, „progres”, „tehnologie modernă”. Din perspectiva pacientelor, e ruletă rusească pe bani mulți și pe sănătatea lor.

Cât timp corpul femeilor rămâne terenul perfect pentru discursuri pseudo-științifice, lucrurile merg aproape singure: ai și pudibonderia societății, și lipsa de educație sexuală, și umilința de a vorbi despre durere intimă la medic. Combinație ideală pentru ca abuzurile să se întâmple în liniște.

Rușinea – cel mai ieftin anestezic

Poveștile victimelor din această industrie au un element comun: rușinea.
Rușinea de a spune ce li s-a făcut. Rușinea că „au acceptat”. Rușinea că „au plătit pentru așa ceva”.

De asta femeile amână să reclame, de asta nu merg în instanță, de asta nu se adună în grupuri de pacienți. Pentru că știu exact cum se va pune problema:
„Dar de ce te-ai dus?”
„De ce ai acceptat?”
„Nu cumva exagerezi?”

În realitate, lucrurile sunt simple:

• femeile au ajuns la medic pentru o suferință reală (fizică sau emoțională),
• medicul a folosit poziția de autoritate ca să vândă un produs medical dubios,
• procedura a fost dureroasă, invazivă, fără efecte pozitive clare,
• sistemul nu are mecanisme rapide și eficiente de protecție.

Lovitura finală: pacientele ajung să se învinovățească singure. Iar medicul continuă nestingherit.

Corpul nu e laboratorul de business al nimănui

Ce vedem aici nu e doar „o investigație tare” și câteva povești șocante. E radiografia unui sistem în care corpul femeilor e redus la materie primă pentru profit: suferință transformată în „oportunitate de piață”, traume sexuale rezolvate cu ac și radiofrecvență, vulnerabilitate folosită ca portofel deschis.

Dacă îți permiți să experimentezi pe femei sub pretextul „empowerment-ului” și „recăpătării încrederii”, nu ești medic modern, ești doar un comerciant care a învățat să poarte halat alb.

(Acest articol pornește de la investigația publicată de Snoop, „O afacere medicală pe corpul femeilor: proceduri fără bază științifică, decontate de stat sau plătite cu mii de euro în clinici private”, 19.11.2025.)