Orbán și-a recunoscut înfrângerea. Victorie istorică pentru Tisza, dar dreapta maghiară domină total viitorul Parlament

UPDATE:

Orbán și-a recunoscut înfrângerea printr-un telefon către Péter Magyar, potrivit liderului Tisza, care a spus că premierul l-a felicitat pentru victorie. În momentul în care au început să apară aceste informații, era numărată deja o parte consistentă din voturi, iar avansul Tisza devenise suficient de clar încât presa internațională să trateze rezultatul drept o răsturnare istorică.

Pe măsură ce numărătoarea a avansat, Tisza a fost prezentată inclusiv ca având șanse la o majoritate foarte largă în noul Parlament.

Mai e un detaliu important, tot strict informativ: nu avem la această oră un discurs amplu și ceremonial de concesie din partea lui Orbán, cel puțin nu în fluxurile majore pe care le-am verificat. Ce avem, în schimb, este această informație despre telefonul de felicitare, care, politic, valorează exact cât recunoașterea înfrângerii.

Deci…

„Lunetiștii ucraineni” n-au reușit să schimbe nimic. Ori n-au nimerit secțiile, ori aveau, totuși, alte treburi mai serioase pe frontul lor adevărat. Cert este că, după o zi în care propaganda puterii a împins spre public până și această mizerie grotescă, Ungaria pare să fi votat exact în direcția pe care Viktor Orbán o simțea venind: împotriva lui.

La capătul unei zile electorale cu participare-record și cu o atmosferă de răscruce istorică, ceea ce se conturează la Budapesta este nu doar o posibilă cădere a lui Viktor Orbán, ci și o mutație profundă a dreptei ungare.

Nu există exit-poll-uri oficiale în această seară, iar rezultatele trebuie așteptate din numărătoarea reală, nu din folclorul de WhatsApp.

Dar mai multe surse și redacții internaționale au notat că Tisza intrase în vot cu un avantaj consistent în ultimele sondaje independente, iar după închiderea urnelor tonul general din presa mare este acela al unei înfrângeri plauzibile, poate chiar grele, pentru Fidesz.

În plus, participarea a urcat la un nivel record de 77,8%, semn că Ungaria n-a trăit o alegere de rutină, ci o zi de mobilizare excepțională.

Asta este, probabil, vestea cea mai proastă pentru Orbán: nu doar că a putut fi învins, ci că a putut fi învins tocmai într-o zi în care puterea a apăsat toate pedalele fricii, conspirației și intoxicării.

În ultimele ore de campanie și chiar în ziua votului, presa pro-guvernamentală și oamenii sistemului au împins scenarii despre haos, revolte, ingerințe și chiar fantomaticii „lunetiști ucraineni”.

Dacă regimul a ajuns să-și insulte electoratul cu asemenea aberații înseamnă că, în adâncul lui, știa deja că terenul fuge. Când un sistem atât de experimentat începe să fabrice dușmani de desene animate, nu mai transmite forță. Transmite panică.

Pe partea de exit-poll-uri neoficiale,

… trebuie spus limpede că în această seară nu există exit-poll-uri oficiale publice credibile, asumate de marile instituții, iar presa internațională serioasă avertizează explicit că în Ungaria accentul cade pe numărătoarea oficială, nu pe astfel de instrumente.

Totuși, pe surse circulă cifre care pun Tisza în jur de 54–55%, iar Fidesz undeva sub 40%, adică foarte aproape de imaginea trasată deja de ultimele sondaje independente.

Ultimul sondaj Medián, citat de Reuters chiar în ziua votului, proiecta pentru Tisza o majoritate clară în Parlament, în timp ce alte sondaje independente din ultimele zile plasau Tisza la 50–56% între alegătorii hotărâți, față de 37–40% pentru Fidesz.

Cu alte cuvinte, chiar dacă cifrele „pe surse” nu pot fi tratate ca verdict oficial, ele nu par să iasă din peisajul deja desenat de sondajele preelectorale serioase.

Două sondaje de opinie au fost date publicității în Ungaria, după închiderea urnelor la ora 20.00 ora României, cifrele fiind publicate de Sky News.

Sondaj efectuat de ‘Median’: TISZA e cotat cu 57,1% din voturi și ar ocupa 135 din cele 199 de locuri din Parlament, iar FIDESZ ar avea 37,1% din voturi.

Sondaj efectuat de ’21 Research’: TISZA e cotat cu 55% din voturi și ar ocupa 132 din cele 199 de locuri în Parlament, iar FIDESZ ar avae 38% din voturi.

Merită adăugat și un scurt paragraf despre sistemul electoral maghiar,

… fiindcă aici se ascunde o parte mare din avantajul structural al lui Orbán.

Parlamentul are 199 de locuri: 106 mandate uninominale, decise în circumscripții prin sistem „primul clasat ia tot”, și 93 de mandate de listă națională.

Problema este că acest sistem nu e unul neutru:

distribuția geografică a votului contează enorm, iar criticii regimului Orbán subliniază de ani buni că delimitarea circumscripțiilor și mecanismul voturilor de compensare avantajează Fidesz.

Mai mult, sistemul maghiar include și așa-numitele „winner compensation votes” — adică nu doar voturile pierzătorilor contribuie la compensarea națională, ci și voturile „în exces” ale câștigătorilor din uninominale, ceea ce poate transforma mai eficient victoria locală a partidului dominant în mandate suplimentare.

De aceea, chiar și cu un avans clar în votul popular, Tisza are nevoie de o diferență serioasă pentru a evita ca mecanica sistemului să tragă din nou în favoarea Fidesz.

The Guardian nota chiar astăzi că, din cauza acestui sistem, Tisza ar putea avea nevoie de un avantaj de cel puțin 5 puncte pentru o majoritate simplă. Noi credem puternic că acest avantaj este mai mare de 5 puncte.

Și totuși, oricât de spectaculoasă ar fi victoria Tisza, dacă ea se confirmă, concluzia mare a serii nu este că Ungaria „se mută la stânga” sau că intră într-o eră social-liberală.

Dimpotrivă. Viitorul Parlament ungar pare să rămână dominat aproape integral de dreapta, doar că de o altă dreaptă decât cea a lui Orbán.

Tisza este un partid de centru-dreapta, cu accent conservator, anti-corupție și pro-occidental, nu o revoluție progresistă.

Fidesz rămâne, la rândul lui, o forță uriașă chiar și în recul.

Iar marea necunoscută a serii rămâne dacă extrema dreaptă Mi Hazánk trece sau nu pragul de 5%. (se pare că da, totuși, intră)

Unele sondaje anterioare o vedeau drept posibilă „kingmaker”, în timp ce ultimul sondaj Medián, publicat azi de Reuters, o plasa sub prag.

Așadar, extrema dreaptă nu poate fi declarată „intrată sigur” cu seriozitate rece, dar nici scoasă din joc prea devreme.

Aici se vede una dintre marile semnificații ale zilei.

Chiar dacă Orbán pierde, nu se prăbușește tot edificiul ideologic construit în ultimii ani. Ce se prăbușește este monopolul său asupra dreptei maghiare.

Péter Magyar nu vine să inverseze radical sensul politic al țării, ci să-l smulgă din mâna unui lider compromis, corupt, tot mai rusofil și tot mai obosit.

Asta înseamnă că electoratul ungar nu pare să fi respins în bloc conservatorismul, patriotismul sau instinctul de ordine.

A respins, mai degrabă, forma lor putrezită sub Orbán:

regimul-clientelă, stilul de fortăreață asediată, apropierea toxică de Kremlin și transformarea statului într-un aparat de fidelizare.

În egală măsură, trebuie spus limpede și ce lipsește din tablou: stânga maghiară.

Ea pare aproape evaporată ca forță parlamentară relevantă. Partidele vechii opoziții anti-Orbán nu mai dau tonul, nu mai oferă energia și nu mai par să poată reprezenta singure alternativa.

Dacă regimul se schimbă, schimbarea vine din interiorul dreptei, nu din revanșa stângii.

Acesta este, poate, cel mai important adevăr politic al serii:

Ungaria nu iese din orbánism printr-o răsturnare ideologică totală, ci printr-un război civil rece purtat în interiorul marelui câmp conservator.

Pentru Europa, consecința este uriașă chiar și în această formă incompletă.

Dacă Orbán cade, Uniunea Europeană scapă de cel mai disciplinat sabotor intern al consensului pro-Ucraina și anti-Kremlin.

Dar nu primește, automat, o Ungarie „rezolvată”.

Primește o Ungarie în care dreapta rămâne hegemonică, iar noua putere, dacă se confirmă, va trebui să demonstreze că poate curăța statul fără să repete, într-o altă cheie, viciile concentrării de putere.

Așadar, se încheie poate o epocă, dar nu începe neapărat o lună de miere.

Pe foarte scurt, dacă aceste rezultate „pe surse” se confirmă în numărătoarea oficială, verdictul politic al serii ar suna așa:

Viktor Orbán suferă o înfrângere umilitoare, însă Ungaria nu virează spre stânga, ci își reașază dreapta.

Fidesz nu mai este stăpânul absolut al câmpului, Tisza devine vehiculul principal al schimbării, iar restul spectrului politic rămâne, în mare parte, spectator la o bătălie purtată între diferite fețe ale conservatorismului maghiar.

Și poate că tocmai asta e ironia supremă a zilei:

după 16 ani de putere, Orbán riscă să fie învins nu de „Bruxelles”, nu de „Soros”, nu de „lunetiștii ucraineni”, ci de un om care a înțeles că Ungaria nu trebuie scoasă din dreapta, ci doar din mâna lui Orbán.