Dacă acum 30 de ani cineva mi-ar fi spus că într-o bună zi că inteligența artificială ar putea fi capabilă să citească gândurile oamenilor, cu certitudinea aș fi râs. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că un robot, fie el și Ion de la Guvern, ar putea scaneze creierul uman și, pe baza unor algoritmi, să-i inducă individului o anumite stare sau luarea unor decizii.
Numai că filmele Sience Fiction din copilăria noastră devin, pe zi ce trece, realitate. O realitate cruntă, care arată că în viitorul apropiat s-ar putea să fim puși în postura de a avea grijă ce gândim dacă vom sta în imediata apropiere a vreunui device inteligent.
Citeam zilele trecute că cercetătorii niponi de la Universitatea din Osaka au folosit un program de la OpenAI, care poate scana imaginea gândurilor unui individ care introduce într-un device un simplu text. Programul utilizat merge atât de departe încât algoritmul său este capabil să extragă, în timp ce un individ scrie un text pe un computer sau pe telefonul mobil, informații din lobii occipitali și temporali ai creierului acestuia implicate în percepția de gânduri. Practic metoda utilizată poate reconstrui imagini de înaltă rezoluție cu fidelitate semantică ridicată din activitatea creierului uman.
Mai mult, ea poate interpreta cantitativ fiecare gând al individului dintr-o perspectivă neuroștiințifică prin maparea componentelor specifice în regiuni distincte ale creierului acestuia. Studiile niponilor au arătat ca algoritmul alimentat de inteligență artificială a reconstruit cu fidelitate gândurile persoanelor care au participat la studiu.
La nivel declarativ, această revoluție tehnologică digitală servește umanității și respectă pe deplin drepturile fundamentale ale omului.
Cu toate aceste asigurări, ideea ca o mașinărie poate colecta și interpreta gândurile unui om, sau îi poate induce acestuia anumite stări trebuie să ne sperie. De ce? Pentru că beneficiarii finali ai tuturor acestor programe, roboți, deviceuri și tot felul de rețele de inteligență artificială sunt semeni de-ai noștri. Oameni care pozează în filantropi și salvatori ai planetei, dar care nu-și ascund intențiile de a conduce umanitatea și de a impune noi reguli mondiale. Reguli care nu cadrează cu libertatea individului.
Cu certitudine că direcția greșită în care merge umanitatea va conduce, într-un final, la generalizarea aplicării de modele probabilistice și previziuni algoritmice pentru un set de obiective dorit de stăpânii inteligenței artificiale.
Această nouă era a dezvoltării va demara cu portofelul digital, primul pas spre controlul dorit de cei care vor să conducă lumea.
Implementarea acestui instrument va însemna controlul strict al individului. Practic, având portofelul digital fiecare individ va fi asemenea unui deținut monitorizat pas cu pas. Diferența va consta doar în aceea că deținătorul portofelului digital nu va sta în spatele unor gratii, ci în aer liber, având doar senzația că este liber să decidă unde și când vrea să meargă, să cheltuiască unde și cum dorește veniturile obținute …
Încet-încet, lumea se transformă într-un imens penitenciar. Și asta din cauza indiferenței, ignoranței și a lipsei de atitudine a semenilor noștri. Semeni care acceptă fără nicio clipire orice li se oferă gratuit.
Am avut experiența vaccinurilor anti-COVID. Cei care le-au creat clamau, la nivel declarativ, că urmăresc binele populației. Acum, după ce pandemia a trecut s-a văzut că scopurile stăpânilor vaccinurilor au fost altele.
După cum s-a văzut că serurile-minune nu au fost gratuite, ci au fost plătite și răsplătite. Uneori chiar cu viața de către cei care au acceptat să le folosească.
Citește și Viață reală sau “gogoşi” artificiale?
Aste e articol de premiu pulițăr!!
Voi primiți bani pentru ce scrieți sau o faceți, asa, din pasiune?