Între influența lui Trump și gazul rusesc: România, pionul care poate deveni rege pe tabla de șah a energiei europene

România se află într-un moment definitoriu pentru securitatea sa energetică și pentru poziția sa în Europa. Invazia Rusiei în Ucraina din 2022 și oprirea aproape completă a fluxurilor de gaze rusești prin conductele tradiționale au obligat țara să reevalueze rapid politica energetică și să identifice surse alternative. În timp ce întreaga Europă a reușit să se desprindă de dependența directă de Moscova, această libertate a creat o nouă dependență: gazul natural lichefiat (GNL) american, care a devenit pilonul aprovizionării continentale.

România ar putea deveni un actor regional cu putere de influență asupra fluxurilor energetice

România deține stocuri de gaze mai consistente decât media europeană, ceea ce constituie un tampon valoros împotriva fluctuațiilor de preț și a eventualelor crize de aprovizionare. Proiectele din Marea Neagră, în special Neptun Deep, promit să transforme România într-un actor regional cu putere de influență asupra fluxurilor energetice. Aceste resurse permit Bucureștiului să negocieze mai avantajos pe piața europeană și să atenueze vulnerabilitatea la volatilitatea GNL-ului american, dar implică responsabilități importante și anume gestionarea investițiilor, protejarea industriei interne și integrarea resurselor proprii în sistemul energetic european.

Europa a intrat într-o iarnă istorică

Gazul rusesc nu mai constituie un element de bază al consumului. Tranzitul prin Ucraina s-a încheiat definitiv la sfârșitul lui 2024 și începutul lui 2025, iar state precum Austria și Slovacia se bazează exclusiv pe importurile de GNL. Gazprom a pierdut peste 80% din cota de piață europeană, fiind nevoit să vândă în China la prețuri reduse, fără a compensa pierderile europene. Această schimbare a fost denumită de analiști drept „moartea conductelor rusești” în Europa.

SUA, principalul furnizor de GNL al Europei

SUA au devenit furnizorul principal de GNL pentru Europa. În 2025, aproape 55% din gazul natural lichefiat importat de Uniunea Europeană provenea din Statele Unite, iar companiile americane nu au contracte guvernamentale care să garanteze stabilitatea livrărilor. Europa a înlocuit astfel o dependență geopolitică cu una de piață și politică externă, fiind expusă la deciziile Washingtonului și la evoluția globală a prețurilor. Pauzele în autorizarea terminalelor de export sau atractivitatea piețelor asiatice pentru GNL-ul american afectează direct costurile în Berlin, Paris și București.

Mai scump în Europa decât în SUA

Noua dependență se reflectă și în economie. Prețul gazului în Europa rămâne de trei până la patru ori mai mare decât în Statele Unite, ceea ce a determinat relocarea unor industrii grele, precum producția de oțel, îngrășăminte și chimie, către SUA. Ironia situației constă în faptul că Europa cumpără gaz scump de la americani, în timp ce firmele europene se mută în America pentru a beneficia de gaz ieftin și subvenții prin programul Inflation Reduction Act. Aceste schimbări generează presiune competitivă asupra industriei locale și afectează indirect România, care exportă materii prime și produse industriale către Uniunea Europeană.

Europa, nevoită să investească masiv

Pentru a răspunde provocărilor, Europa a investit masiv în infrastructura GNL. Terminalele flotante (FSRU) au devenit „noi cetăți” de securitate energetică de-a lungul coastelor continentale. Germania, de exemplu, a trecut de la zero terminale în 2022 la o rețea extinsă în 2026. România dezvoltă și ea terminale de regazeificare și modernizează infrastructura de transport pentru a integra GNL-ul în sistemul național și a valorifica proiectele din Marea Neagră. Această infrastructură este esențială pentru a conecta resursele proprii cu piețele europene și pentru a susține potențialul de export. Totuși, investițiile în GNL contrazic parțial obiectivele de decarbonizare, deoarece gazele vor rămâne necesare încă 15–20 de ani.

Cum se va situa România

România poate deveni un nod regional de securitate energetică. Capacitățile de stocare proprii permit țării să gestioneze mai eficient fluxurile de GNL și să reducă vulnerabilitatea la fluctuațiile pieței americane. În plus, România poate influența prețurile regionale prin exporturi în statele vecine care depind de GNL, precum Ungaria, Slovacia și Bulgaria. În același timp, prețurile și fluxurile de GNL continuă să fie influențate de cererea globală și de deciziile politice de la Washington, mai ales în Asia, unde competiția pentru gaze rămâne acerbă.

Industria românească se află, de asemenea, la o răscruce. Creșterea prețurilor europene la gaze poate afecta costurile de producție pentru companii mari din sectorul chimic și energetic. În același timp, resursele proprii oferă posibilitatea reducerii dependenței energetice externe și susțin dezvoltarea industriei pe termen lung, dacă se combină cu politici coerente de eficiență energetică și cu modernizarea infrastructurii.

Pe termen mediu și lung, succesul României va depinde de capacitatea de a echilibra autonomia energetică cu integrarea în piața europeană. Țara trebuie să valorifice resursele proprii, să finalizeze proiectele din Marea Neagră, să dezvolte infrastructura de stocare și terminale de regazeificare și să mențină stabilitatea energetică internă, reducând riscurile legate de volatilitatea piețelor globale. În același timp, România trebuie să alinieze aceste obiective cu tranziția energetică și angajamentele climatice, pentru a evita costuri suplimentare și noi dependențe.