James Webb a descoperit o anomalie în inima Căii Lactee: o fabrică de stele

James Webb cercetează o anomalie în inima Căii Lactee: Sagittarius B2, un nor galactic dens care formează stele într-un ritm pe care oamenii de știință nu îl pot explica încă.

Telescopul spațial James Webb (JWST) a capturat o imagine uimitoare și enigmatică din punct de vedere științific a Sagittarius B2 (Sgr B2), un nor molecular masiv situat în apropierea centrului galactic al Căii Lactee, scrie Daily Galaxy. Deși impresionantă din punct de vedere vizual în infraroșu, adevărata misteriozitate a structurii rezidă în eficiența sa neobișnuită de formare a stelelor, producând jumătate din stelele din zonă cu doar o zecime din gazul disponibil. Această revelație, recent evidențiată de NASA într-un articol dedicat, adaugă o piesă convingătoare la puzzle-ul evoluției galactice.

Un nor monstru cu un secret stelar

Situat la aproximativ 26.000 de ani-lumină de Pământ, în direcția constelației Săgetătorului, Sgr B2 este unul din cei mai mari și mai denși nori din Calea Lactee. Regiunea este cunoscută ca o pepinieră stelară, dar ceea ce uimește oamenii de știință este eficiența sa: a produs 50% din stelele din nucleul galactic, deși deține doar 10% din gazul său.

Folosind instrumentul JWST Mid-Infrared Instrument (MIRI) și camera Near-Infrared Camera (NIRCam), astronomii au putut să observe structura sa densă, unde aglomerările de praf și gaz strălucesc în nuanțe de roșu, roz și violet. Acest contrast evidențiază nu numai regiunile active de formare a stelelor, ci și zonele atât de dense încât nici măcar capacitățile infraroșii puternice ale JWST nu le pot penetra. Aceste zone impenetrabile ar putea ascunde proto-stele în stadiile lor evolutive incipiente, așteptând să fie descoperite.

O fabrică stelară complexă din punct de vedere chimic

Cea mai intrigantă descoperire se află în aglomerările mai roșii din partea dreaptă a complexului noros, așa cum se vede în imaginea în infraroșu mediu capturată de MIRI. Aceste zone se numără printre cele mai bogate din punct de vedere chimic observate vreodată în galaxia noastră. Datele anterioare de la ALMA, Herschel și alte observatoare indicaseră deja o complexitate chimică neobișnuită. Dar JWST oferă acum detalii nemaiîntâlnite.

Aceste regiuni roșii conțin probabil indicii importante despre motivul pentru care Sgr B2 este atât de eficient în formarea stelelor. Teoriile actuale sugerează că o combinație de turbulențe, câmpuri magnetice și variațiile de temperatură ar putea determina un colaps gravitațional mai eficient. Totuși, niciun model nu explică încă pe deplin fenomenul. Aceste date îi ajută pe oamenii de știință să își redefinească înțelegerea despre modul în care gazul se transformă în stele, în special în medii extreme precum centrul galaxiei, care este supus unei radiații intense și forțelor gravitaționale.

Noile imagini ale NASA dezvăluie o „bătaie ascunsă a inimii”

Imaginea la rezoluție maximă publicată de NASA și detaliată în studiul lor din decembrie 2025 prezintă un portret bogat din punct de vedere vizual, dar dens din punct de vedere științific, al acestei „creșe stelare super-eficiente”. Fotografia dezvăluie mai mult decât doar culori: ea cartografiază temperatura, densitatea și compoziția chimică prin emisii în infraroșu. Ceea ce pare a fi „întunecat” în fotografie nu este gol. Este lumina blocată de perdele groase de praf, care ascund procesele de formare a stelelor chiar și de cele mai avansate instrumente.

Studiul menționează că înțelegerea acestor procese ar putea ajuta astronomii să construiască modele mai precise ale formării și evoluției galaxiilor, în special în nucleele aglomerate și turbulente, precum cel al Căii Lactee. Echipa NASA, incluzând oameni de știință de la Universitatea din Florida și STScI, a colaborat pentru a procesa și interpreta imaginea. Descoperirile lor sugerează prezența mai multor generații de formare stelară, coexistând în același nor. Această dispunere ar putea explica atât densitatea, cât și eficiența regiunii.

Ce înseamnă Sagittarius B2 pentru evoluția galactică

Descoperirea unei astfel de pepiniere stelare eficiente în Sagittarius B2 ridică întrebări importante despre teoria formării stelelor. Dacă astfel de zone de înaltă eficiență sunt mai frecvente decât se credea anterior, în special în centrele galaxiilor, atunci modelele actuale de formare a stelelor, care se bazează pe rate de eficiență fixe, ar putea necesita revizuire. Mai mult, aceste informații ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care unele galaxii evoluează mai repede decât altele, în special cele cu centre active sau turbulente.

Datele sugerează că norii moleculari denși nu sunt doar structuri pasive care așteaptă să se prăbușească. Ele sunt sisteme dinamice influențate de unde de șoc, activitate magnetică și bucle de feedback chimic. Observațiile viitoare ale regiunilor similare vor ajuta astronomii să determine dacă Sgr B2 este un caz izolat sau parte al unui tipar cosmic.