Jus soli în colimator: America decide cine se mai naște cetățean

Jus soli se traduce așa: dreptul la cetățenie prin naștere pe teritoriul SUA (sau al oricărui alt stat), indiferent de cetățenia părinților. Președintele Trump a anulat acest drept în prima zi a noului său mandat. Iar pe 27 iunie 2025, Curtea Supremă a Statelor Unite este așteptată să pronunțe o decizie cu efecte tectonice, nu doar pentru viitorul juridic american, ci și pentru înseși granițele cetățeniei moderne: mai poate un singur judecător federal să blocheze, la nivel național, ordinele emise de președintele SUA?

O decizie de la Washington poate rescrie ideea de „a fi american”

De la această întrebare aparent tehnică pornește un conflict major, cu fundal exploziv: tentativa lui Donald Trump de a elimina dreptul la cetățenie automată pentru copiii născuți în SUA din părinți aflați ilegal în țară. Dar în centrul disputei nu se află (încă) Constituția și Amendamentul 14, ci puterea tribunalelor federale de a stopa, la nivel național, ordinele executivului.

De la ordinul lui Trump la haosul juridic

Pe 20 ianuarie 2025, în prima zi a noului său mandat, Donald Trump a semnat un ordin executiv ce anula jus soli, adică dreptul dobândirii cetățeniei prin simpla naștere pe teritoriul american. A fost o mișcare fulger, dar nu neanunțată: Trump promitea de ani buni să „rezolve” ceea ce el numea „turismul nașterii”.

Reacția a fost imediată: instanțele din Maryland, Massachusetts și statul Washington au emis injuncții federale, oprind aplicarea ordinului în toată țara. Judecătorul John Coughenour a catalogat ordinul ca fiind „în mod flagrant neconstituțional”.

Ce a urmat? Departamentul de Justiție a urcat cazul direct la Curtea Supremă, nu pentru a apăra ideea în sine, ci pentru a întreba: are un judecător local dreptul să oprească o politică națională?

O întrebare care macină democrația americană: cât de puternici mai sunt judecătorii?

La prima vedere, nu pare mare lucru. E doar o dezbatere procedurală: pot sau nu pot instanțele să emită injuncții cu aplicare națională?

Dar în realitate, e vorba de echilibrul puterilor într-o republică constituțională. Pentru că, în ultimii ani, injuncțiile au devenit un scut eficient împotriva ordinelor executive ale Casei Albe – nu doar în era Trump, ci și în epoca Biden.

Justiția americană este împărțită pe acest subiect: chiar și judecătorii liberali (Elena Kagan) consideră că un singur magistrat nu ar trebui să oprească întreaga țară. Pe de altă parte, judecătoarea Ketanji Brown Jackson avertizează că, fără injuncții, se instaurează un haos legal: guvernul poate aplica politici controversate „până când cineva reușește să-l prindă din urmă cu un proces”.

Pericolul: o cetățenie ”pe județ”

Dacă injuncțiile naționale sunt eliminate, SUA riscă să devină o țară în care cetățenia depinde de statul în care te-ai născut sau ai fost judecat. Un copil născut în California ar putea fi cetățean, în timp ce altul, născut în Texas, nu. Rezultatul? O rețea încurcată de definiții, procese și destine personale suspendate.

Apărătorii injuncțiilor spun că doar o oprire națională poate garanta coerența unei politici federale. Altfel, fiecare om afectat ar trebui să dea statul american în judecată individual. Și până atunci, daunele sunt deja făcute.

Trump vs. Amandamentul 14: ce spune Constituția

Textul este clar: „Toate persoanele născute sau naturalizate în Statele Unite și aflate sub jurisdicția acestora sunt cetățeni ai SUA.” Aceasta este baza jus soli, un principiu de la care America nu a abdicat niciodată – chiar și în cele mai dure momente istorice.

Trump se agață însă de formula „aflate sub jurisdicția acestora”, interpretând că aceasta exclude copiii părinților fără statut legal. Doar că toate instanțele inferioare i-au respins această interpretare. Niciun tribunal nu i-a dat dreptate. Așa că întrebarea Justiției Kagan e dureros de simplă: „De ce ați venit la noi cu acest caz?”

Nu e despre Trump. E despre cât mai contează Constituția.

Deși pare un caz despre președinte și ordinele sale, de fapt e un caz despre fundamentele ordinii americane: echilibrul între ramurile puterii, rolul justiției ca arbitru, protecția minorităților și, da, despre cât de mult mai înseamnă o frază scrisă în 1868 pentru o națiune din 2025.

Dacă Curtea Supremă va permite ridicarea injuncțiilor, președintele – oricare ar fi el – va putea aplica politici de impact național, chiar și când ele sunt neconstituționale, până când e prea târziu.

Cine poate opri un președinte grăbit?

Nu e clar cum va decide Curtea. Poate restrânge aplicabilitatea injuncțiilor doar la reclamanți. Poate permite doar injuncții pe teme constituționale. Sau poate deschide complet poarta către un executiv turbo, în care doar Congresul, în reluare și în criză permanentă, mai poate pune frână.

Dar dacă instanțele locale pierd această armă, fiecare ordin prezidențial va fi un tren în viteză pe o linie fără semafoare.

În America, cetățenia a fost mereu mai mult decât un act. A fost o promisiune. Azi, Curtea Supremă decide dacă această promisiune mai are gardieni.