Justiție cu pipeta electorală: metoda „să vedem ce iese din urne și pe urmă hotărâm”

Deși candidatura lui Călin Georgescu a fost invalidată de BEC, dosarul penal în care este vizat – cu șase capete de acuzare, inclusiv instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale – merge înainte. Dar nu prea. Pentru că, surpriză!, instanța a amânat pronunțarea în ceea ce privește controlul judiciar tocmai până pe 5 mai, adică exact a doua zi după primul tur al alegerilor prezidențiale.

Călin Georgescu e sub control, dar George Simion e pe val: și tot sistemul se uită atent la sondaje…

O întâmplare? O decizie procedurală pură?
Hai să nu ne mințim: e un gest de auto-conservare a sistemului, care preferă să vadă mai întâi cine rămâne în picioare după ce se închid urnele.

Gândirea preventivă a sistemului: „dacă Moștenitorul urcă prea sus, să nu ne prindă decizia în poziție greșită”

Călin Georgescu nu mai e în jocul electoral, dar propriul lui succesor autodeclarat, George Simion, e în plină campanie, pe cai mari, cu sondaje favorabile și cu acces direct la tribunele suveraniste ale publicului.
Simion e, practic, omul politic al lui Georgescu, dus până în pragul puterii.

Și atunci apare întrebarea:

Ce se întâmplă dacă pe 5 mai verdictul dat în cazul lui Georgescu supără tabăra celui cotat cu prima șansă la Cotroceni?

Exact. De aceea, sistemul juridic își ține respirația, ca să nu deranjeze viitorul posibil regim.

Control judiciar? Doar dacă sluga lui Georgescu nu urcă în turul doi

E simplu: Georgescu a fost scos din jocul formal, dar rămâne simbolul informal al unei mișcări politice care face scor.
Și cum în România simbolurile pot deveni rapid mini-dictatori reali, justiția ezită. Nu ca să respecte procedura, ci ca să nu dea o decizie care să pară ostilă „părinților fondatori” ai curentului care s-ar putea instala la Cotroceni.

Dacă Simion intră în turul doi, verdictul va fi:
„Nu e momentul pentru tensiuni.”
Dacă nu intră:
„Putem judeca liber. S-a dus valul.”

Asta nu e Justiție. E meteorologie cu robe.

„De ce acum?” – pentru că nu se știe cine vine mâine

Un sistem judiciar vertical ar fi dat verdictul fără frică. Dar la noi, instanțele au învățat să se dea după calendar, nu după codul penal.
Justiția românească e un maestru al strategiei de așteptare.
Nu riscă. Nu se pronunță când miza e mare. Preferă să vadă cine ajunge în funcție, apoi se reglează emoțional și instituțional.

Când nu mai contează cine e pe banca acuzaților, ci doar cine e în fruntea sondajelor

Călin Georgescu nu mai e candidat, dar are influență, are rețea, are moștenitor.
George Simion e în vârf.
Și judecătorii, în loc să aplice legea în fața celui acuzat, privesc sondajele și așteaptă să vadă cine e următorul președinte.

Justiția noastră e prudentă. Și se sperie.
Nu oprește mașina politică, ci se dă la o parte din drum și așteaptă să treacă.
Apoi, dacă a trecut în siguranță, o salută respectuos.