Lecția de „eșalonare”: Cum să te cerți frumos cu ANAF pe 12 rate fără dobândă (aproape)

La 1 ianuarie 2026 au intrat în vigoare modificările Codului de procedură fiscală referitoare la eșalonările la plată. Un comunicat ANAF detaliază accesul la eșalonarea simplificată și la cea clasică, precum și condițiile și limitările aplicabile fiecărei forme. Analiza acestor modificări relevă mai multe aspecte care pot genera dificultăți pentru contribuabili și companii.

Accesul la eșalonarea simplificată

Eșalonarea simplificată este disponibilă persoanelor fizice și juridice cu datorii în limita pragurilor stabilite: 100.000 lei pentru persoane fizice și 400.000 lei pentru persoane juridice. Persoanele juridice trebuie să fie înființate cu cel puțin 12 luni înainte de depunerea cererii de eșalonare, iar vechimea datoriilor nu trebuie să depășească 12 luni. Durata eșalonării este limitată la 12 luni, iar procedura nu implică constituirea de garanții sau contracte de fideiusiune.

Restricțiile privind vechimea datoriilor și a entităților juridice pot exclude contribuabili care nu se încadrează exact în aceste limite, chiar dacă situația lor financiară permite achitarea obligațiilor în rate. Pragurile maxime pentru eșalonarea simplificată pot lăsa în afara acestui mecanism firme și persoane fizice cu datorii ușor peste limitele stabilite.

Eșalonarea clasică și procedurile asociate

Eșalonarea clasică poate fi accesată de orice contribuabil aflat în dificultate financiară și permite plata în rate pe o perioadă de până la cinci ani, fără limită a cuantumului datoriilor. Aceasta presupune constituirea de garanții sau depunerea unui contract de fideiusiune. Contractul de fideiusiune este solicitat în situații specifice, cum ar fi existența altor datorii neacoperite, lipsa bunurilor suficiente pentru garantarea datoriilor sau în cazul modificării și menținerii eșalonării.

08:14 • Dezvăluiri

Un simplu drum între casă și birou care poate costa mii de euro la ANAF

08:13, 08.01.2026 • ACTUALITATE

Șoferi, atenție! ISCTR va putea opri vehiculul pe loc și chema ANAF

Procedura clasică poate implica costuri suplimentare și timp pentru obținerea aprobărilor și constituirea garanțiilor, ceea ce poate afecta lichiditatea contribuabililor și fluxurile de numerar ale firmelor.

Ambiguități și interpretări posibile

Comunicarea ANAF menționează prevenirea utilizării abuzive a eșalonării, dar nu definește clar criteriile pentru această situație. Aceasta lasă posibilitatea unor interpretări subiective, cu impact asupra aprobării cererilor și a modului de aplicare a măsurilor. Contribuabilii se află astfel într-o zonă de incertitudine cu privire la eligibilitate și la riscul ca eșalonarea să fie respinsă sau modificată.

De asemenea, procedura nu se aplică automat tuturor contribuabililor și depinde de evaluarea ANAF. Aceasta poate genera diferențe de tratament între firme aflate în situații similare și poate afecta predictibilitatea veniturilor fiscale pentru companii.

Impact asupra planificării financiare și a activității contribuabililor

Noile limitări și obligații pot influența planificarea bugetară a firmelor. Contribuabilii care nu se încadrează în eșalonarea simplificată trebuie să pregătească garanții sau contracte de fideiusiune pentru a accesa eșalonarea clasică. Aceasta poate afecta lichiditatea firmelor și capacitatea de a derula operațiuni curente. Restricțiile privind vechimea datoriilor și durata eșalonării simplificate limitează instrumentul fiscal pentru situații care ar putea fi considerate temporare, dar cu datorii mai vechi de 12 luni.

Comunicarea menționează menținerea responsabilității contribuabililor pentru plata datoriilor și subliniază că măsurile nu modifică prevederile referitoare la răspunderea solidară. Aceasta păstrează un cadru legal existent, fără a oferi clarificări suplimentare privind aplicarea uniformă a eșalonărilor.

Întrebările ridicate de comunicatul ANAF

1. Cum se aplică pragurile de 100.000 lei și 400.000 lei pentru eșalonarea simplificată în situații apropiate de limite?
2. Ce opțiuni au persoanele juridice înființate de mai puțin de 12 luni cu datorii sub pragul maxim?
3. Cum definește ANAF „utilizarea abuzivă” a eșalonării la plată și ce criterii sunt aplicate în practică?
4. Cum se gestionează situațiile în care datoriile depășesc vechimea de 12 luni, dar contribuabilul poate respecta un plan de plată?
5. Care este procedura exactă de constituire a garanțiilor sau a contractelor de fideiusiune și care sunt implicațiile pentru lichiditatea firmelor?
6. Cum poate fi asigurată aplicarea uniformă a noilor reglementări între firme aflate în situații similare?
7. Ce riscuri apar dacă eșalonarea simplificată sau clasică este respinsă sau modificată de ANAF?