Lucy nu a fost singura: o specie umană și mai primitivă de australopitec a coexistat cu ea

Publicat: 28 dec. 2025, 17:31, de Aprozeanu Răzvan, în NECONVENTIONAL , ? cititori
Lucy nu a fost singura: o specie umană și mai primitivă de australopitec a coexistat cu ea
Sursa foto: Dave Einsel / Getty Images

O specie umană și mai primitivă de australopitec a coexistat cu specia celebrei Lucy. Antropologii au făcut descoperirea din fosile ale oaselor piciorului. 

Identificarea fosilelor enigmatice de os de picior de la un hominid care a trăit acum 3,4 milioane de ani a rezolvat un mister care rămăsese nerezolvat din 2009, scrie El Espanol. Rămășițele aparțineau unei specii diferite de celebra fosilă Lucy, primul schelet aproape complet de australopitec descoperit în 1974. Acest lucru înseamnă că două specii ancestrale de hominizi au coexistat în același timp și în aceeași regiune.

În 2009, o echipă de oameni de știință de la Universitatea de Stat din Arizona a descoperit oase de opt picioare ale unui strămoș uman în sedimente vechi de 3,4 milioane de ani. Au fost găsite în Valea Riftului Afar din Etiopia. Fosila denumită „piciorul Burtele ”, a fost descoperită la situl paleontologic Woranso-Mille și descrisă într-un articol din 2012.

În 2015, grupul a descris o nouă specie, Australopithecus deyiremeda , din fosile din aceeași zonă, dar nu a inclus piciorul în cadrul acestei specii. După mai bine de un deceniu de cercetări suplimentare pe teren și descoperirea de noi rămășițe, autorii cred că pot asocia aceste rămășițe cu A. deyiremeda.

Situl Woranso-Mille este foarte important

Situl Woranso-Mille are o importanță deosebită, pentru că este singurul loc unde există dovezi clare că două specii de hominizi înrudiți au coexistat simultan în aceeași zonă. Piciorul Burtele, aparținând lui A. deyiremeda, este mai primitiv decât cel al speciei lui Lucy, Australopithecus afarensis .

A păstrat un deget mare opozabil, o trăsătură esențială pentru cățărat. Pe sol, A. deyiremeda se mișca în două picioare. Cel mai probabil, se propulsa cu al doilea deget de la picior, nu cu degetul mare, cum este cazul la oamenii moderni. Acest lucru sugerează că bipedismul la hominizii timpurii a luat diverse forme înainte de a se stabiliza în modelul actual.

Pentru a investiga dieta speciei A. deyiremeda, opt din cei 25 de dinți găsiți în siturile Burtele au fost analizați izotopic, prelevându-se doar probe de smalț. Rezultatele arată că, în timp ce specia lui Lucy era o consumatoare mixtă de resurse C3 (copaci și arbuști) și plante C4 (ierburi și papură tropicale), A. deyiremeda se hrănea în principal cu resurse C3.

Mediul în care au trăit hominizii

Un alt aspect fundamental al cercetării a fost stabilirea cu exactitate a vârstei fosilelor și reconstituirea mediului antic în care au trăit acești hominizi. Munca detaliată de teren de la Woranso-Mille a permis cercetătorilor să stabilească relațiile stratigrafice dintre rămășițe. Este un pas vital prin care cercetătorii determină când și în ce condiții de mediu au coexistat speciile diferite.

Pe lângă cei 25 de dinți găsiți la Burtele, echipa de la Universitatea de Stat din Arizona a recuperat maxilarul unui individ juvenil. Pe baza anatomiei sale dentare, aparține în mod clar exemplarului A. deyiremeda. Acest maxilar își păstrează toți dinții de lapte erupți, împreună cu numeroși dinți permanenți în curs de dezvoltare în osul mandibulei. Acest aspect a permis cercetătorilor să estimeze că individul avea aproximativ 4,5 ani când a murit.

Analiza prin tomografie computerizată a dinților în curs de dezvoltare ilustrează un model de dezvoltare inegal între incisivi și molari. Este similar cu cel observat la maimuțele mari moderne și la alte australopitecine timpurii, cum ar fi specia lui Lucy. În ciuda dovezilor în creștere despre diversitatea acestor australopitecine timpurii (dieta, dimensiunea corpului, locomoția și anatomia), datele sugerează că aveau modele de creștere foarte similare.

Răspunsuri cu privire la originile noastre și schimbările climatice

Înțelegerea modului în care se deplasau acești strămoși antici și a alimentației lor ne permite să înțelegem mai bine cum diferite specii puteau coexista fără ca una să o înlocuiască pe alta până la extincție. Studierea acestor ecosisteme, vechi de milioane de ani, nu doar că răspunde la întrebări despre originile noastre, dar oferă și indicii pentru interpretarea proceselor actuale și viitoare, precum schimbările climatice.

Fenomene de schimbări climatice comparabile cu cele observate astăzi au avut loc deja pe vremea lui Lucy și A. deyiremeda. Lecțiile din acea perioadă ne pot ajuta să reducem unele dintre cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice de azi.