Lumina și libertatea Vămii Vechi au pierdut un simbol: Benny Zilberman s-a stins
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/08/531572337_3858259957650728_84134296885648949_n.jpg)
Benny Zilberman, cunoscut în comunitatea Vama Veche drept „cel mai frumos hippie din România”, a încetat din viață recent, lăsând în urmă un gol adânc în sufletele celor care l-au cunoscut și în comunitatea boemă a Vămii.
Originar din București, Benny a emigrat împreună cu familia în Israel în 1964, revenind pentru o scurtă perioadă în România în 1992, perioadă în care a decis să rămână definitiv pe pământ românesc.
Deși originile sale îl legau de capitală și de alte orașe europene, Vama Veche a devenit pentru Benny un spațiu al libertății, al autenticitații și al reconectării cu sinele. Descoperind satul de la malul Mării Negre în drumurile sale din Balcic spre București, Benny a fost fascinat de lumina specială de la răsărit și apus și de atmosfera unică care nu putea fi replicată nicăieri altundeva. Începând cu 1999, Benny a vizitat constant Vama, considerând-o „casa sa de vară”. Pentru el, perioada dintre mai și octombrie nu era doar un timp de relaxare, ci o experiență spirituală și personală, o șansă de a trăi după propriile reguli și filozofii.
În comunitatea Vămii, Benny era recunoscut pentru prezența sa distinctivă: purta aproape întotdeauna un caftan colorat și era însoțit de un câine maidanez, fiind o imagine emblematică pentru locul care îl inspirase atât de mult. Rulotele sale, situate în spatele Arcăi, într-un cadru plin de verdeață, trandafiri și terase, erau considerate de el „un mic sătuc în mijlocul Vămii”, un refugiu intim de agitația și rutina lumii exterioare.
Benny avea o filozofie a vieții profundă și coerentă, în care Vama Veche era mai mult decât un loc geografic: era un spațiu al sufletului. Aici, diferențele sociale, statutul și averea nu aveau importanță; ceea ce conta era autenticitatea fiecăruia. „Contează ce ești, nu ce ai”, obișnuia să spună. Solitudinea din Vamă o percepea ca pe o binecuvântare: era un moment de conexiune reală cu natura, cu trecerea timpului și cu propria introspecție. Benny considera că, atunci când Vama se goleşte de turiști, rămâne ea însăși, necondiționată, iar cei care o iubesc adevărat o fac exact așa cum este.
Pe lângă viața sa spirituală și filozofică, Benny a fost și un artist dedicat. Lucrările sale expuse la Boho Cherhana din Vama Veche reflectă emoțiile și trăirile intense ale vieții sale și ale comunității din jurul său. Prin artă, el transforma experiențele și sentimentele în amintiri palpabile, care continuă să inspire vizitatorii și colecționarii. Mesajul său era clar: frumusețea se găsește în autenticitate, iar arta poate imortaliza momente efemere, transformându-le în povești perene.
Moartea lui Benny a stârnit o emoție colectivă în comunitate. Prieteni și cunoștințe au transmis condoleanțe pe rețelele sociale, amintindu-și de întâlniri memorabile, de momente pline de umor și de spiritul său liber. Mulți au subliniat că a murit în locul pe care îl iubea cel mai mult, în mijlocul comunității și naturii, evitând suferința spitalelor. Mesajele de adio au scos la iveală impactul pe care Benny l-a avut asupra celor din jur, oameni simpli și artiști deopotrivă, toți recunoscând în el un om deosebit, o prezență greu de uitat.
Benny Zilberman rămâne un simbol al Vămii Vechi, o legendă care a inspirat prin autenticitate, libertate și printr-un mod de viață care depășea convențiile sociale. Comunitatea îl va păstra în amintire nu doar ca pe un om, ci ca pe un reper cultural și spiritual al locului, un martor al unei Vămi autentice, așa cum a fost ea dintotdeauna: liberă, neașteptată și plină de viață.