Luminile rămân aprinse, dar la ce preț? Povestea plafonării energiei în România

România a traversat în ultimii ani o criză energetică fără precedent, în care prețurile la electricitate și gaze au explodat pe piețele europene. În fața riscului ca milioane de gospodării să rămână fără căldură sau lumină, statul a decis să intervină: a introdus schema de plafonare a energiei, limitând prețurile pentru consumatori și acoperind diferența din bugetul public.

Rezultatul a fost cel așteptat: casele au rămas încălzite, școlile și spitalele au funcționat, afacerile mici și mijlocii nu s-au prăbușit, iar populația a fost protejată de șocuri sociale severe. Dar această protecție a avut un cost uriaș: aproximativ 30 de miliarde de lei în trei ani, dintre care 18 miliarde pentru electricitate și 12 miliarde pentru gaze naturale, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

În paralel, statul a încasat între 67 și 80 de miliarde de lei din taxe, dividende și impozite generate chiar de scumpirea energiei – mai mult decât dublul sumelor plătite pentru compensări. Practic, banii au circulat în cerc: plafonarea a protejat oamenii, dar a blocat resurse care ar fi putut fi investite în infrastructură energetică.

Chisăliță spune că umele cheltuite ar fi putut fi folosite pentru modernizarea sistemului energetic sau pentru construcția de capacități de producție. De exemplu, cu cei 36 de miliarde de lei s-ar fi putut construi:

14:03, 11.12.2025 • Energie

Cronica unui preț plafonat: drama gazelor în cinci acte

10:25, 05.12.2025 • Energie

Marele paradox al pieței gazelor: prețuri în scădere, avertismente de scumpiri

• 9.000 MW panouri solare
• 7.200 MW centrale pe gaze
• 4.000 MW centrale eoliene

Această investiție ar fi redus dependența de importuri și ar fi coborât prețurile structural, nu doar temporar. În schimb, plafonarea a creat restanțe pentru furnizori, probleme de cashflow și costuri suplimentare, care în final se reflectă în prețurile plătite de consumatori după eliminarea schemei.

Astfel, povestea plafonării energiei este povestea unei balanțe: pe un taler, liniștea oamenilor, confortul casei, funcționarea școlilor și spitalelor; pe celălalt, efortul financiar al statului și al furnizorilor, restanțele și distorsiunile de piață.

În final, plafonarea rămâne una dintre cele mai ample intervenții publice din ultimul deceniu: o măsură care a protejat consumatorii, dar a lăsat în urmă o datorie comună, nu plătită la întrerupător, ci prin bugetul țării.

Această lecție rămâne valabilă și anume că protecția imediată a populației poate salva iarna, dar investiția structurală poate preveni crizele viitoare.