Ministrul Agriculturii vrea să redeschidă celebrele magazine de stat „Unirea”, unde micii agricultori își vor putea vinde produsele. Guvernul a aprobat deja organizarea acestor centre.
Întrebat despre costuri, la Digi24, ministrul Petre Daea a spus că „este un răspuns greu de dat, pentru că nu este vorba de un proiect care are un început și un sfârșit, ca și cum facem un cap de pod și construim acest lucru. Nu, este o societate comercială. Este greu de spus ce înseamnă valoarea pe care o va folosi o casă de comerț. Nu e vorba de a costa un asemenea proiect. Întrebarea dvs nu îmi dă posibilitatea să vă dau un răspuns care să vă satisfacă, întrucât eu nu am un răspuns la o asemenea întrebare”, a declarat ministrul agriculturii.
El a menționat, referitor la faptul că precedentul său proiect în acest sens a fost desființat, că „nimănui nu îi este permis să se despartă de un proiect în condițiile în care există lege. Aplicarea legii este obligatorie indiferent cine vine la minister. Din acest punct de vedere, nu am nicio îngrijorare. Litera legii spune foarte clar că ea trebuie îndeplinită. Într-un cuvânt, nu ne putem juca cu legea”, a comentat Petre Daea.
Daea si agricultura românească ? Mori rapid și sigur dacă baza țăranului român se află în EL
Povestea unui bătrân din USA care vinde ouă pe stradă și o mare lecție pentru toată lumea!
Un bătrân vindea ouă pe stradă. O femeie a coborât din mașină, a venit la el și l-a întrebat: „Cu cât vinzi ou?”
Bătrânul vânzător a răspuns: „0,50 dolari un ou, doamnă
Ea a spus: „Voi lua 6 ouă pentru 2,5 USD sau mă duc”.
Bătrânul vânzător a răspuns: „Cumpărați-le la prețul dorit, doamnă”.
Poate că este un început bun pentru mine pentru că nu am putut să vând un singur ou astăzi și am nevoie să trăiesc”.
Ea și-a cumpărat ouă la acel preț și a plecat cu sentimentul câștigat.
A intrat în mașina ei elegantă și a mers la un restaurant elegant împreună cu prietena ei.
Ea și prietena ei au comandat ce au vrut. Au mâncat puțin și au lăsat mult din ceea ce au cerut.
Așa că au plătit cecul. Era de 400 de dolari. Doamnele au dat 500 de dolari și i-au cerut proprietarului acelui restaurant să păstreze banii drept bacșiș.
Povestea poate părea destul de normală pentru proprietarul restaurantului de lux, dar foarte nedreaptă pentru vânzătorul de ouă…
Ideea este: de ce acționăm mereu puternici când cumpărăm de la săraci? Și de ce suntem generoși cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastră?