Magistrații scapă (parțial) cu 70%: legea pensiilor „speciale” trece la 65 de ani, 35 de ani vechime și penalizare de 2% dacă ieși mai devreme

E, deocamdată, doar în dezbatere: gata cu pensia la 49 de ani, cu soare în Tenerife și contul plin din banii contribuabilului. Guvernul le spune magistraților: la 65 de ani, dragilor, e cum e pentru toată lumea. Și nu, nu mai pupați 120% din ultimul salariu – vă oprim la 70%. CCR? O lăsăm neatinsă, că doar nu vrem să supărăm clubul select al zeilor Constituției…

O reformă cu dinți de lapte sau începutul normalității?

În România, pensia specială a magistratului a fost mereu o combinație letală de privilegiu și discreție – o zonă unde matematica e politică și politica e contabilitate cu multe zerouri. Guvernul Bolojan pune acum pe masă un proiect legislativ care promite schimbări majore: creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, impunerea unei vechimi minime de 35 de ani și tăierea proporției din salariu care intră în calcul.

Proiectul e în dezbatere publică, dar planul e clar: până la 1 octombrie 2025, legea trebuie să fie în Monitorul Oficial.

De aici, foarte probabil, și revigorarea subită a mișcării suveraniste. Deadline-ul e mortal pentru magistrați și pentru toți cei care depind de bunăvoința Justiției bine plătite. Jăvruțele obraznice din Justiție sunt dispuse să facă orice pentru a-și păstra statutul privilegiat.

Bolojan = rău. Rău de tot!

Orice derbedeu care promite că ne lasă în pace = bun!

Când vorbim despre ”revigorarea” discursului suveranist, exact despre asta vorbim. Georgică a luat un pic de viteză. Știe el că vin ”anticipatele”. Mai mult, e convins că Profetul Deranjat Mintal va fi premierul, la toamnă.

Cum ar fi posibil acest lucru?

Simplu. Numai dacă Justiția ar fi dispusă să meargă pe varianta de compromis în care toate acuzațiile – extrem de grave – formulate pe numele lui Georgescu ar deveni… nefondate.

Și asta nu e deloc imposibil, cu o Justiție de doi bani. Adică, exact asta de la noi. Dispusă, mereu și mereu, să se prostitueze numai ca să rămână la regim de cozonac.

65 de ani, 35 de ani vechime: adio retrageri „tinere”

În formula actuală, mulți magistrați pot pleca la pensie chiar înainte de 50 de ani, cu venituri lunare mai mari decât salariul de activitate. Noua lege taie radical acest avantaj:

• Vârsta standard – 65 de ani, identică cu a celorlalți contribuabili.
• Vechime totală – minim 35 de ani de muncă, din care cel puțin 25 în funcții de magistrat.

Oricine își închipuie că mai poate să „scape” la 50+ va primi o corecție financiară: pentru fiecare an lipsă până la vârsta legală, pensia scade cu 2%. Asta înseamnă că un judecător care se pensionează la 60 de ani pierde direct 10% din cuantum.

Cum se calculează pensia: 55% brut, plafon de 70% net

Cea mai sensibilă modificare e în formula de calcul. Dacă acum unii magistrați ies din sistem cu pensii ce depășesc netul ultimului salariu, noua lege introduce frâne clare:

• Baza de calcul va fi media veniturilor brute din ultimii 5 ani de activitate, incluzând salariu și sporuri.
• Procent aplicat: 55% din această medie.
• Plafon maxim: pensia netă nu poate depăși 70% din ultimul salariu net.

Aparent, nimic spectaculos. Dar, în realitate, în cazul celor cu sporuri consistente, diferența față de actualul sistem poate însemna mii de lei pe lună pierduți. E de așteptat ca unii să încerce să își maximizeze veniturile în ultimii 5 ani înainte de retragere – reflex clasic al oricărei reforme anunțate din timp.

Anticipata… cu frâna trasă: 2% penalizare pe an

În vechiul regim, pensionarea anticipată era o poartă larg deschisă. Noua lege lasă poarta întredeschisă, dar pune paznic cu biciul: pentru fiecare an lipsă până la 65, minus 2% din pensie.

Exemplu: un procuror cu 35 de ani vechime, dar doar 60 de ani vârstă, va lua cu 10% mai puțin pe viață. Nu există opțiune de a „recupera” reducerea ulterior – odată aplicată, rămâne permanent.

CCR – stat în stat… neatinsă de reformă

Curtea Constituțională e exclusă explicit din proiect. Motivația oficială: statutul aparte al judecătorilor CCR, care nu sunt magistrați în sensul legii privind instanțele și parchetele. Rezultatul practic: în timp ce restul sistemului judiciar trece prin restructurare, CCR își păstrează actualele condiții de pensionare, cu același calcul avantajos.

Această excepție riscă să aprindă și mai mult tensiunile publice: pentru contribuabilul de rând, faptul că „statutul aparte” îți păstrează privilegiile sună ca o glumă amară.

Reacții oficiale și tensiuni în breaslă

Consiliul Superior al Magistraturii a dat aviz negativ pe o variantă anterioară a proiectului, acuzând Guvernul de lipsă de consultare reală și de risc de „depopulare” a sistemului judiciar. În traducere liberă: prea mulți magistrați ar putea ieși din funcție înainte de aplicarea noilor reguli, lăsând instanțele și parchetele subdimensionate.

Premierul Bolojan a replicat sec: reforma e obligatorie, inclusă în pachetul de măsuri cerute de Bruxelles și esențială pentru a aduce sistemul special în parametri sustenabili. Mesajul politic e clar – guvernul nu dă înapoi, chiar dacă prețul e un val de pensionări anticipate înainte de 1 octombrie.

Ce se întâmplă cu cei care au decizie până la intrarea în vigoare

Proiectul are prevederi tranzitorii: magistrații care îndeplinesc condițiile și depun cererea de pensionare înainte de 1 octombrie rămân în vechiul sistem, cu toate avantajele aferente. Asta creează un calendar previzibil de „evadări” masive din magistratură în lunile următoare.

Comparație europeană – România rămâne tot în zona privilegiată

Chiar și cu aceste modificări, România păstrează o formulă generoasă comparativ cu alte state UE. În Franța, pensiile magistraților ajung la circa 60–65% din ultimul salariu, iar în Germania la 71,75%, dar cu reguli mai stricte de vechime și fără posibilități largi de anticipată. În majoritatea statelor, pensionarea la 50–55 de ani e imposibilă fără penalizări drastice.

Începutul unei normalizări sau doar un lifting legislativ?

Noua lege promite echitate și sustenabilitate, dar are încă zone de protecție pentru privilegiați (vezi CCR). Ea pune capăt pensionărilor „tinere” cu venituri de invidiat, dar nu elimină complet tentația de a stoarce cât mai mult din ultimii ani de activitate.

E o reformă reală? Da, pentru că introduce vârsta de 65 de ani și plafonează clar pensia netă.

E suficientă? Nu încă. Dar poate fi primul pas spre un sistem în care magistratul nu mai e perceput ca un pensionar de lux cu bilet direct și fără coadă la casieria statului.