Manevra Lukoil–Gunvor: tranzacția care testează vigilența Occidentului în fața Moscovei

Gigantul petrolier rus Lukoil a anunțat vânzarea tuturor activelor internaționale afectate de sancțiuni către compania Gunvor, un trader de hidrocarburi cu sediul în Elveția și Cipru, controlat majoritar de miliardarul suedez Torbjörn Törnqvist. Oficialii Lukoil au precizat că tranzacția a fost convenită anterior, iar negocierile cu alți potențiali cumpărători nu vor continua. Suma și condițiile financiare exacte ale acordului nu au fost făcute publice.

Potrivit declarațiilor lui Dmitry Kasatkin, partener la Kasatkin Consultancy din Moscova, viteza cu care Lukoil a finalizat această vânzare sugerează că grupul rus avea un plan strategic pregătit în eventualitatea impunerii de sancțiuni internaționale. Această manevră este realizată sub licența „OFAC wind-down”, care permite o perioadă limitată de vânzare reglementată a activelor afectate de sancțiuni, asigurând continuitatea operațională a activelor internaționale și minimizarea riscurilor pentru companiile cumpărătoare și piețele locale.

Cine este Gunvor

Gunvor a fost fondată în 2000 de Gennady Timchenko, un oligarh rus apropiat de Vladimir Putin, împreună cu Torbjörn Törnqvist. În primii ani, Gunvor a operat extensiv pe piața petrolului rusesc, preluând rapid o parte substanțială din exporturile rusești de hidrocarburi. Compania că a funcționat ca un intermediar între petrolul rusesc și piețele occidentale, generând suspiciuni privind influența Kremlinului asupra operațiunilor sale.

După sancțiunile impuse de SUA în 2014, Timchenko și-a vândut majoritatea participațiilor către Törnqvist, iar Gunvor și-a redus semnificativ expunerea pe piața rusă. Compania afirmă că astăzi operează ca un trader internațional independent, fără legături directe de control cu Rusia, iar structurile offshore menționate în trecut apar doar în date istorice.

12:43, 30.10.2025 • ECONOMIE

Cine ar putea fi patronul rafinăriei Petrotel și al benzinăriilor Lukoil

06:42, 29.10.2025 • ECONOMIE

Ce se întâmplă cu Lukoil? Sancțiunile americane și viitorul activelor din România

Totuși, reputația companiei și legăturile fondatorului continuă să genereze scepticism în mediile politice și jurnalistice. Fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, a avertizat că tranzacția poate fi percepută mai degrabă ca o manevră de ocolire a sancțiunilor internaționale decât ca o adevărată vânzare independentă a activelor Lukoil.

Istoric și legături cu Rusia

Gennady Timchenko s-a născut în 1952 în Leninekan (actualul Giumri, Armenia), într-o familie de militar. În copilărie, a locuit între Germania de Est și Ucraina, experiențe care i-au oferit o expunere timpurie la diverse culturi și sisteme politice. Absolvent al Institutului Militar-Mecanic din Leningrad, Timchenko și-a început cariera în Ministerul comerțului exterior al URSS, unde a dobândit expertiză în logistică și tranzacții internaționale, domenii esențiale pentru viitoarele sale afaceri în sectorul energetic.

În 1987, a participat la crearea rețelei de exporturi „Kinex”, un consorțiu de întreprinderi sovietice care facilita exportul produselor petro-chimice către piețele internaționale. Această experiență i-a permis să dezvolte relații comerciale extinse și să înțeleagă mecanismele complexe ale tranzacțiilor internaționale de energie. În anii ’90, Timchenko a fost implicat într-un scandal legat de exportul de produse petro-chimice în schimbul alimentelor care nu au mai ajuns în Rusia, un episod care a atras atenția presei și a autorităților, dar care nu a afectat semnificativ parcursul său financiar.

Sursa: Echo FM

În aceeași perioadă, Timchenko a început să construiască relații personale și de afaceri cu Vladimir Putin. În anii ’90, Putin era implicat în administrația din Sankt Petersburg, iar Timchenko a devenit un partener de încredere în domeniul comerțului extern. La sfârșitul anilor ’90, cei doi au devenit membri în clubul de judo „Yavara-Neva”, alături de familia Rotenberg, consolidând astfel legături de încredere personală care ulterior aveau să faciliteze afaceri majore.

În 1997, Timchenko și Torbjörn Törnqvist, un om de afaceri suedez, au fondat compania Gunvor, care avea să devină unul dintre cei mai mari traderi de petrol din lume. În primii ani, Gunvor a preluat volume semnificative de exporturi ale unor companii precum Rosneft, Gazpromneft și Surgutneftegaz. Această expansiune rapidă a ridicat întrebări privind influența Kremlinului asupra operațiunilor companiei, Timchenko fiind considerat un intermediar strategic între resursele rusești și piețele occidentale.

După anexarea Crimeei în 2014, Statele Unite au impus sancțiuni împotriva lui Timchenko și a unor entități asociate, invocând legăturile sale apropiate cu Kremlinul. În acest context, Timchenko a vândut participațiile sale către Törnqvist, formând o structură oficial independentă. Cu toate acestea, investigațiile jurnalistice, inclusiv cele realizate de centrul „Dossier” în 2023, sugerează că influența sa ar fi persistat prin intermediul unor parteneri și entități offshore, cum ar fi omul de afaceri Ivan Egorov, implicat în operațiuni care au facilitat evitarea sancțiunilor occidentale și menținerea fluxurilor comerciale de hidrocarburi rusești.

Astfel, deși oficial Gunvor se prezintă ca un trader internațional independent, percepția istorică și legăturile fondatorului continuă să genereze scepticism în mediile politice și economice internaționale, mai ales în contextul tranzacției cu activele internaționale ale Lukoil.

Structurile corporative și litigiile Gunvor

Gunvor operează prin entități legale înregistrate în Elveția și Cipru, având o structură corporativă complexă adaptată la standardele internaționale de trading de energie. În trecut, compania a utilizat firme offshore precum „Gunvor Sommerhaug” și „TiHama Limited”, înregistrate în baza de date ICIJ Offshore Leaks. Aceste structuri au fost folosite pentru facilitarea tranzacțiilor internaționale și pentru optimizarea fiscală, o practică comună în industria globală a petrolului și gazelor.

Compania a fost implicată și în litigii și controverse majore. Între 2009 și 2014, Gunvor a plătit aproximativ 661 milioane USD către autorități din SUA și Elveția în cadrul unor acorduri legate de plăți considerate ilegale, inclusiv mita către funcționari, ceea ce a afectat reputația internațională a grupului. Aceste controverse au fost documentate de ONG-uri precum Public Eye și au evidențiat riscurile de conformitate și transparență în operațiunile complexe ale traderilor de energie.

În prezent, Gunvor susține că structurile offshore istorice nu mai sunt utilizate pentru control direct și că toate operațiunile respectă sancțiunile internaționale impuse de SUA și UE. Acționariatul companiei este majoritar deținut de Torbjörn Törnqvist (84,79%), restul fiind alocat angajaților, ceea ce consolidează imaginea de independență corporativă. Operațiunile internaționale se desfășoară sub supravegherea reglementărilor locale și internaționale, iar compania a afirmat în rapoartele sale recente că nu mai există expunere materială pe piața rusă.

Sursa foto: https://gunvorgroup.com/

Chiar dacă Gunvor se prezintă ca un trader independent, istoricul și reputația sa, precum și legăturile fondatorului cu Kremlinul, continuă să fie puncte de atenție pentru autoritățile de reglementare și analiștii pieței. În contextul vânzării activelor Lukoil, aceste elemente devin esențiale pentru evaluarea riscului geopolitic și pentru monitorizarea conformității cu sancțiunile internaționale.

Impactul asupra piețelor internaționale și europene

Activele Lukoil vizate de tranzacție includ rafinării și piețe în cel puțin 11 țări, inclusiv în state membre ale Uniunii Europene. Preluarea acestor active de către Gunvor ar putea determina restructurarea contractelor de aprovizionare, rebrenziere sau vânzarea unor părți ale rețelei pentru a respecta regulamentele europene și pentru a minimiza riscul sancțiunilor.

Succesul tranzacției depinde de aprobările autorităților din țările în care operează Lukoil Internațional și de licențele OFAC. Continuarea furnizării de produse petroliere, inclusiv motorină și benzină, va fi un test pentru stabilitatea prețurilor și securitatea aprovizionării pe piețele europene și regionale.

Opinia critică: Ion Sturza și scepticismul politic

Fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, a afirmat că tranzacția Lukoil–Gunvor reprezintă mai degrabă o strategie de ocolire a sancțiunilor decât o adevărată vânzare independentă. Potrivit lui Sturza, istoricul Gunvor și legăturile sale percepute cu Rusia fac ca „naivitatea” decidenților internaționali să fie riscantă. Această perspectivă scoate în evidență necesitatea unui control riguros din partea autorităților occidentale pentru a evalua realitatea independenței operațiunilor și pentru a preveni eventuale manipulări ale pieței petroliere. ” Lukoil anunță că va „vinde” toate activele sale externe aflate sub sancțiuni… companiei Gunvor. Da, acelei Gunvor care, deși a fost înstrăinată către “partenerul străin”, în realitate, rămâne strâns legată de Ghenadi Timcenco, prietenul și partenerul de afaceri al lui Putin.

Doar naivii pot crede în această „vânzare”. Gunvor nu a fost niciodată o companie independentă de influența Kremlinului. Țin minte perfect cum, peste noapte, Gunvor a devenit unul dintre cei mai mari traderi de hidrocarburi din lume, preluând mai bine de jumătate din exporturile rusești — de la Rosneft, Gazpromneft, Surgutneftegaz și altele. Când întrebai ce se întâmplă, toți ridicau ochii spre portret…

Această tranzacție nu este altceva decât o manevră menită să ocolească sancțiunile internaționale. Ar fi o mare eroare ca guvernele noastre să cadă în această capcană atât de primitivă, dar și un test real pentru partenerii de peste cele două oceane frumoase — cât de serioasă este, de fapt, determinarea lor de a contracara agresiunea Moscovei”, a spus Sturza.

Lukoil în România și reacția Ministerului Energiei

Ministerul Energiei a transmis, joi, un comunicat în care anunță că a luat act de intenția grupului rus Lukoil de a-și vinde activele internaționale către compania Gunvor, dar subliniază că nu va formula o poziție oficială până la clarificarea structurii acționariatului și a provenienței capitalului noului investitor.

Reacția a venit la o săptămână după ce Statele Unite au impus sancțiuni împotriva Lukoil, Rosneft și a altor companii petroliere ruse, în cadrul pachetului de măsuri menite să limiteze finanțarea agresiunii Moscovei.

„Am luat act de sancțiunile anunțate de Office of Foreign Assets Control (OFAC) din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA. România aplică regimul de sancțiuni stabilit la nivel european și va acționa strict în acest cadru”, a transmis instituția, adăugând că va analiza poziția pe care

În România, cele mai importante active ale Lukoil sunt rafinăria Petrotel Ploiești și rețeaua de aproximativ 320 de stații de carburanți Lukoil România, ambele controlate prin intermediul Litasco SA, divizia de trading a grupului înregistrată în Elveția.

De aproape un deceniu, Lukoil încearcă să vândă rafinăria Petrotel, însă interesul investitorilor a fost scăzut din cauza instalațiilor învechite și a costurilor ridicate de modernizare. În plus, Petrotel – Lukoil SA nu și-a depus situațiile financiare pentru 2024, întârzierea fiind de aproape cinci luni, potrivit datelor Ministerului Finanțelor.

Situații similare se regăsesc și în cazul Litasco SA Geneva – Sucursala București, companie care se ocupă de comerțul angro cu combustibili. În schimb, Lukoil România SRL a raportat pentru 2024 o pierdere de 145 milioane lei. Nedepunerea bilanțurilor la termen (31 mai) poate atrage verificări din partea ANAF, fiind considerat un indicator de risc fiscal.

Scepticismul la el acasă

Gunvor a trecut printr-o repoziționare strategică, devenind un trader internațional major, fără expunere directă pe piața rusă. Structurile offshore sunt istorice, iar operațiunile rusești sunt separate și conforme cu sancțiunile internaționale.

Totuși, reputația și istoricul companiei, legătura sa cu fondatorul Gennady Timchenko și percepția publică asupra influenței Kremlinului continuă să genereze scepticism.