Marea vânătoare de primari – sport național cu rezultate… la kilogram

România, țara în care anticorupția nu moare niciodată, dar nici nu câștigă vreodată cu adevărat. DNA bifează periodic trofee – câte un primar cu cătușe, o poză în fața ușii metalice și un comunicat de presă lung cât un plan de dezvoltare locală (care, culmea, chiar s-ar putea implementa dacă nu s-ar fura banii). Ultima victimă a „măreței lupte împotriva corupției”? Radu Cristian, primarul municipiului Mangalia.

Aparent, omul era atât de pasionat de turism încât a transformat Portul Turistic într-un portofel turistic. Cinci infracțiuni de luare de mită și una de spălare de bani – la pachet cu o ofertă all-inclusive: terenuri, certificate de urbanism, autorizații pentru blocuri cât farul de la Tuzla și, bonus, „șpagă sub formă de haine de lux”. Practic, șpaga couture: noul trend în administrația locală.

Nu putem trece peste marea lovitură: 500.000 de euro „economisiți” la o afacere imobiliară. E ceea ce numim „discountul de primar”. Și ca orice gospodar grijuliu, omul și-a ascuns banii nu sub saltea, ci într-un hotel din Cap Aurora. Cum să nu-ți iasă hotelul când faci check-in cu șase sute patruzeci și cinci de mii de euro strânși din „atenții” pentru autorizații?

Dar stați liniștiți, nu e singurul! Primarii cad mai ceva ca frunzele toamna: Mihai Eminescu (nu poetul, ci comuna), Flămânzi, Sinaia, Deda, Lehliu Gară… Avem o geografie completă a corupției, de la Neptun la Deda și până la Măureni. România pare să fi transformat luarea de mită într-un soi de program național de dezvoltare locală: „Fiecare comună cu șpaga ei!”.

09:21, 20.08.2025 • ACTUALITATE

Bilanț surprinzător al DNA. Majoritatea miniștrilor anchetați pentru corupţie scapă nepedepsiți

21:04, 19.08.2025 • Justitie

Anchetă DNA în Serviciul de Investigații Criminale Maramureș. Dispar probe în mod misterios

Și totuși, să nu ne entuziasmăm: cu o floare nu se face primăvară, iar cu un primar reținut nu se face curățenie în administrație. În fiecare lună avem aceeași poveste: DNA scoate la tablă câte un edil, face poze, iar la final se întoarce tot acolo unde a început: în fața unui munte de dosare care se prăfuiesc mai repede decât se mișcă justiția.

Și în timp ce primarii dau declarații în fața procurorilor, rămâne întrebarea amar-ironică: „Când îi luați și pe ăia mari?” Pe cei din guvern, pe parlamentarii cu imunitate beton, pe sinecuriștii care trăiesc din combinații cu statul? Sau, vorba unui cititor exasperat, „Doar în vestul sălbatic era așa. Aici avem și decorul: sărăcie, pensii mizere și șpăgi de lux.”

Concluzia? Marea luptă anticorupție e ca turismul în extrasezon: aglomerație la breaking news, dar nimic spectaculos în peisaj. Și dacă tot vorbim de Mangalia, poate că ar trebui să schimbăm sloganul stațiunii: „Mangalia – unde valurile spală tot… mai puțin banii”.