Matematica supraviețuirii în 2026: Cum se transformă 10.000 de lei brut în trei realități financiare diferite

România anului 2026 aduce diferențe semnificative între modul în care statul taxează angajații și antreprenorii. Alegerea formei de organizare a venitului – fie salariu, fie microîntreprindere sau societate plătitoare de impozit pe profit – influențează direct venitul net disponibil și procentul taxelor plătite statului.

Pentru a compara cele trei scenarii, s-a presupus un venit brut lunar de 10.000 lei, iar analiza include contribuțiile sociale, impozitul pe venit, contribuțiile pentru angajați și impozitul pe dividende, acolo unde este cazul. Această analiză este inspirată din calculele realizate de platforma Contzilla.

Angajat: taxele directe cresc procentual

Un angajat cu salariul brut de 10.000 lei pe lună datorează statului contribuții sociale și impozit pe venit după cum urmează:

• CAS 25%:500 lei
• CASS 10%:000 lei
• Impozit pe venit 10%: 650 lei

13:48, 03.11.2025 • SOCIAL

Imagini șocante într-un centru pentru persoane cu dizabilități. Un angajat lovește cu sălbăticie un beneficiar

Totalul taxelor lunare se ridică la 4.150 lei, ceea ce reprezintă 41,5% din salariul brut. Astfel, venitul net lunar care revine angajatului este 5.850 lei.

Acest exemplu evidențiază faptul că o proporție semnificativă din venitul brut este preluată direct de stat prin contribuții obligatorii, fără posibilitatea de a structura sau redistribui aceste plăți.

Antreprenor cu microîntreprindere: venit net mai mare prin structurare fiscală

Pentru un antreprenor care operează o microîntreprindere și are cel puțin un angajat, structura taxelor este mai complexă. Presupunând că angajatul are salariul minim, iar antreprenorul încasează 10.000 lei brut lunar, se aplică următoarele taxe:

• Impozit pe venitul micro 1%: 100 lei
• Taxe salariale angajat: CAS 938 lei, CASS 375 lei, impozit pe venit 163 lei, CAM 84 lei
• Cheltuieli contabilitate: 500 lei/lună
• Impozit pe dividende: 843 lei
• CASS persoană fizică: 405 lei

După aceste plăți, venitul net lunar disponibil antreprenorului este 6.592 lei, iar procentul total de taxe raportat la venitul brut este 29%.

Această structurare permite antreprenorului să reducă procentul taxelor directe prin combinarea salariului minim, a impozitului pe micro și a dividendelor. În plus, plata CASS se face anual pe baza plafonului salariului minim, ceea ce oferă o predictibilitate mai mare.

Antreprenor cu societate plătitoare de impozit pe profit: flexibilitate fiscală

În cazul unei societăți plătitoare de impozit pe profit, fără angajați, venitul brut de 10.000 lei lunar se supune următoarelor reguli:

• Cheltuieli contabilitate: 500 lei
• Impozit pe profit 16%:520 lei
• Impozit pe dividende 16%:277 lei
• CASS lunar: 405 lei

După toate aceste deduceri, venitul net disponibil sub formă de dividende este 6.298 lei, iar procentul total de taxe raportat la venitul brut este 32%.

Acest model oferă flexibilitate, deoarece antreprenorul poate decide momentul distribuirii dividendelor și poate gestiona cheltuielile deductibile, influențând astfel venitul net lunar.

Compararea scenariilor: cine plătește mai mult?

Datele arată că, pentru același venit brut, un angajat plătește un procent mai mare către stat comparativ cu antreprenorii. Microîntreprinderea oferă cel mai mare venit net, iar societatea plătitoare de impozit pe profit menține un procent mediu de taxare.

Ce înseamnă aceste diferențe pentru cetățean

Diferențele dintre cele trei scenarii nu sunt doar matematice. Ele reflectă modul în care structura fiscală și forma juridică influențează venitul disponibil.

• Angajatul plătește contribuții directe obligatorii, fără posibilitate de optimizare.
• Antreprenorul cu microîntreprindere poate combina salariul minim și dividendele pentru a reduce taxele totale, beneficiind de o predictibilitate mai mare a CASS și posibilitatea de a reinvesti profitul.
• Antreprenorul cu impozit pe profit are flexibilitate în momentul distribuirii dividendelor și poate deduce cheltuieli, dar CASS anual rămâne o obligație fixă.

Pe termen lung, aceste diferențe pot influența decizia de a rămâne angajat sau de a înființa o afacere, nu doar din perspectiva veniturilor, ci și a planificării financiare și investițiilor.

Analiza arată că, pentru un venit lunar de 10.000 lei, statul preia cea mai mare proporție de taxe de la angajați, în timp ce antreprenorii beneficiază de instrumente de structurare a veniturilor care le permit să reducă impactul fiscal.