Mercenarul care n-a găsit paradisul: de ce vrea Horațiu Potra să fie extrădat în România

Horațiu Potra, fost legionar francez, om de afaceri cu dosar penal și mercenar cu un CV care trece prin Africa, Balcani și deșerturile din Orient, pare că și-a epuizat toate opțiunile. Arestat în Emiratele Arabe Unite, unde spera să-și găsească o nouă umbrelă de protecție, Potra a cerut oficial să fie extrădat în România. O mișcare care, la prima vedere, pare paradoxală — dar care, privită atent, e semnul că mecanismele sale de protecție s-au gripat complet.

Sfârșitul unui refugiu exotic

În fața instanței din Dubai, Potra s-a prezentat alături de fiul și de nepotul său, ambii urmăriți internațional. În același dosar în care figurează și numele ideologului Călin Georgescu, fostul „guru naționalist” care promitea o Românie purificată de corupție, Potra e acuzat de participare la o tentativă de lovitură de stat. Un scenariu halucinant, dar alimentat de o propagandă care a prins rădăcini în rețelele radicale.

De la Legiunea Străină la „legiunile spirituale”

Cine îl cunoaște pe Potra știe că nu e genul care se ascunde după cuvinte. A trăit ani buni din violență, disciplină și instinctul de supraviețuire. Fost legionar francez, prezent în zone de conflict unde firmele private de securitate au făcut legea (și bani grei), Potra a rămas prins între două lumi: cea a soldatului care execută ordine și cea a ideologului care le dă.

Când s-a apropiat de Călin Georgescu, a părut o alianță între forță și discurs:

Potra, brațul executiv; Georgescu, vocea pseudo-mesianică. Numai că, odată spart balonul mistic al „renașterii României”, au început să iasă la suprafață conexiunile. Compania de transport controlată de Potra, implicată în contracte opace în Congo și Orientul Mijlociu, a fost vândută discret, cu câteva săptămâni înainte ca el să părăsească țara. Apoi, drumul spre Dubai.

Ce s-a întâmplat în Emirate

Planul lui Potra era, cel mai probabil, unul de „exil calculat”: un teritoriu neutru, cu bani, influență și tradiția de a închide ochii la dosarele politice. Numai că Emiratele nu mai sunt de mult paradisul infractorilor. În ultimii ani, acordurile de cooperare cu Europa s-au înmulțit, iar „imunitatea de nisip” nu mai funcționează.

Surse din anturajul său spun că Potra ar fi mizat pe o intervenție diplomatică rusească, sperând ca influențele pro-Kremlin din regiune să-i asigure protecția. Doar că Rusia are alte priorități — și alți oameni de salvat.

Eforturile presupusei „Societăți Ruse pentru Orientul Mijlociu”, condusă de Igor Spivak, s-au lovit de refuzul autorităților din Dubai, care au colaborat cu procurorii români într-un mod mai prompt decât se aștepta oricine.

Rezultatul?

Potra a rămas singur, fără susținere și fără garanții. Într-un gest pragmatic, a cerut extrădarea, probabil mizând pe condițiile mai „umane” de detenție și pe faptul că în România poate vorbi, negocia și controla mai bine mediul.

„Mi-e dor de familie” – argumentul de fațadă

Oficial, avocatul său a transmis că decizia de a se preda ar fi motivată de „dorul de familie” și de dorința de a „privit lumea în ochi”. Declarație de PR, menită să rebranduiască un fugar ca pe un patriot care se întoarce demn acasă.

Realitatea e mai prozaică: în Emirate, Potra n-a mai avut nici sprijin politic, nici bani suficienți pentru avocați de top, iar azilul în Rusia, la care spera, s-a blocat după arestarea din aeroport.

Potra vrea acăsică la familie

Încercarea de a fugi spre Moscova, împreună cu fiul și nepotul său, a fost ultimul semn de disperare.

Trei bărbați cu pașapoarte false și o listă de acuzații care include conspirație împotriva statului român — scenariul perfect pentru o extrădare rapidă.

În lipsa oricărui alt paravan geopolitic, România devine, paradoxal, cea mai sigură opțiune pentru un om ca el.

Aici, sistemul încă mai poate fi manipulat, iar vechile legături din mediul militar și de informații pot cântări mai mult decât un pașaport rusesc aruncat pe o masă de procuror arab.

Un pion sacrificat sau un martor util?

Mișcarea lui Potra are și o altă dimensiune, mai subtilă. Într-un dosar în care apar figuri din zona naționalistă, filo-rusă și chiar clericală, revenirea lui în țară poate fi un joc de șah: fie se sacrifică pentru a închide gura presei, fie devine martorul care confirmă scenariul unei rețele.

Cooperează în schimbul clemenței, adică.

Călin Georgescu, „profetul” care delirează despre o Românie „curată și dreaptă”, a dispărut din prim-plan, dar cercul său de influență încă mai respiră prin discipoli, prin grupuri online și prin foști colaboratori. Dacă Potra începe să vorbească, povestea poate exploda: finanțări obscure, recrutări pentru misiuni în Africa, contacte cu diplomați ruși și legături care trec prin Moldova și Serbia.

S-ar putea ca extrădarea să nu fie un act de resemnare, ci începutul unei noi tranzacții: informații în schimbul clemenței.

Ce (sperăm că) urmează

Procedura de extrădare, deși anunțată, nu e automată. România trebuie să transmită toate documentele de garantare, inclusiv tratamentul corect al persoanei extrădate. În teorie, Potra va ajunge sub escortă în București în următoarele săptămâni. În practică, dacă va decide să coopereze, procesul ar putea fi „ajustat” discret.

Sistemul românesc are o memorie selectivă când vine vorba de mercenari — mai ales de cei care știu prea multe.

Sfârșitul mitului „războinicului fără stăpân”

Horațiu Potra a fost, pentru o vreme, imaginea mercenarului romantic: luptător, disciplinat, bărbatul de fier care sfidează guvernele și ideologiile. Acum e doar un om care și-a pierdut direcția, prins între două justiții și între două lumi care nu-l mai vor.

Întoarcerea lui în România nu e semnul curajului, ci al eșecului.

N-a fost protejat nici de Emirate, nici de Rusia, nici de „cauza” pe care o servea. Într-un final ironic, cel mai periculos loc de pe pământ pentru Horațiu Potra pare să fie exact locul pe care susținea că vrea să-l salveze: România.